Aviator. Colecţionarul de fobii

Howard Hughes (1905-1976) este cu siguranţă un personaj extraordinar. Afacerist multimilionar, regizor şi producător de film şi, nu în ultimul rând, aviator, a fost un pionier şi inovator în toate aceste domenii. La 99 de ani de la naştere, Hughes a devenit şi eroul unui film biografic, ultimul de acest fel ajuns pe marile noastre ecrane (2005 pare de pe acum anul biopic-urilor, nu doar la noi). Aviator (2004) lui Martin Scorsese acoperă perioada dintre sfârşitul anilor '20 (producţia filmului Hell's Angels, lansat în 1930) şi mijlocul anilor '40 (zborul de probă al avionului gigant) din viaţa lui Howard Hughes.

Protagonistul lui Scorsese ne apare ca un om cu două mari pasiuni (avioanele şi femeile, în această ordine) şi cu o listă mult mai lungă de defecte psihofiziologice, nevroze şi fobii (atât de lungă încât nu vreau să vă plictisesc cu ea). Cu atâtea probleme grave, te şi miri cum de a reuşit Hughes să supravieţuiască până la 71 de ani, darămite să ajungă celebru... De aici decurge şi principala mea nemulţumire legată de acest film: Scorsese se concentrează mult prea mult pe nebunia eroului său şi nu reuşeşte să-i redea fărâma de geniu. Succesele lui Hughes ne apar ca fiind determinate în primul rând de excentricităţile (eufemistic vorbind) şi încăpăţânarea sa (aparent) prostească.

Este adevărat – biopic-urile hollywoodiene o dovedesc fără tăgadă – că un film biografic despre un erou excepţional, dar fără probleme majore (fizice, fiziologice, psihice, sexuale, rasiale etc.), este o bătălie pierdută din start. Totuşi, cred că valoarea unui biopic stă în modul în care transmite ceea ce se ascunde dincolo de toate aceste probleme, acele sclipiri de geniu care îl fac pe erou excepţional. Or, Hughes al lui Scorsese este un colecţionar de fobii, avioane, femei şi cam atât.

Oricum, nu trebuie neglijată interpretarea lui Leondardo DiCaprio, căruia se pare că îi priesc filmele biografice (aduceţi-vă aminte şi de Catch me if you can, 2002); actorul, câştigător al unui Glob de Aur, se identifică perfect cu personajul, atât în culmea gloriei şi a succesului, cât şi pe culmile disperării şi ale nebuniei. Prestaţii memorabile au şi Cate Blanchett (Oscar pentru rol secundar feminin), Alan Alda (nominalizare la premiul pentru rol secundar masculin) sau Ian Holm. Aviator (Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic şi premiul BAFTA pentru cel mai bun film) mai are în palmares patru Oscaruri "tehnice" (scenografie, imagine, costume şi montaj).

Faptul că Martin Scorsese a ratat a cincea oară premiul Oscar pentru regie, acum în faţa lui Clint Eastwood, poate părea nedrept multora, dar mult mai nedrept este faptul că nu l-a obţinut mai devreme pentru Raging Bull (1980) sau pentru Goodfellas (1990). Oricum, nu cred că Scorsese mai are nevoie de vreo confirmare a valorii sale, cel mult de proiecte mai bine gândite.