Match Point era un apolog dostoievskian, Vicky Cristina Barcelona - o "poveste morală" rohmeriană, iar filmul despre Paris - mai mult o fantasmagorie livrescă şi intelectuală. O astfel de fantezie (postmodernă) este şi filmul dedicat Romei, care seamănă mai mult cu Midnight in Paris decât cu celelalte. Spaţiul şi mai ales timpul sunt suspendate, pentru a istorisi câteva "poveşti întretăiate" care se întâmplă în capitala italiană şi implică atât localnici, cât şi americani aflaţi, din varii motive, în peninsulă.
Actor, regizor, scenarist
"La Roma, totul este poveste", declamă, încă din prima secvenţă, un agent de trafic, "spirit protector" al metropolei, şi astfel de poveşti doreşte să ne spună regizorul-scenarist Woody Allen. Este pentru prima oară, de la Scoop încoace, când acesta îşi oferă şi un rol în propria peliculă, cel al unui regizor de operă ieşit la pensie, sosit la Roma împreună cu consoarta sa (Judy Davis). Cei doi îşi propun să-l cunoască pe alesul inimii fiicei lor, un june cu simpatii de stânga, şi pe părinţii acestuia, nişte "macaronari" tipici.
Personajul lui Allen este la fel de nevrotic şi de un umor cinic cum îl ştim de atâta vreme. Bancurile intelectuale curg, dar mecanismul macină oarecum în gol, mai mult pentru reamintirea gloriei de care s-a bucurat odată. Tipul de rol pe care şi l-a creat actorul-regizor în atâtea filme, al intelectualului cu probleme existenţiale şi de relaţionare cu femeile, i-ar cam reveni aici tânărului Jesse Eisenberg, dar sigur că acesta se află departe de model. Toate astea nu înseamnă că filmul nu este reuşit şi nu curge într-un mod foarte plăcut.
Vârsta extenuează
To Rome with Love face o reverenţă comediilor europene postbelice, mai ales celor italiene, producţie Cinecittà. Sunt filme care au făcut viaţa mai frumoasă pentru miliarde de oameni, comedii cum nu se mai fac şi nu se mai pot face astăzi, în care încurcăturile de situaţie păreau atât de fireşti şi stârneau hohote instantanee de râs. La astfel de filme trage cu ochiul scenariul lui Woody Allen, şi în mare parte reuşeşte să ţi le aducă în memorie.
Este a doua colaborare - după Vicky Cristina Barcelona - a lui Woody Allen cu actriţa spaniolă Penelope Cruz, această Sophia Loren a secolului XXI. Din "garda veche" sunt aduşi în acest film Judy Davis şi fostul june-prim Alec Baldwin - pe post de "spirit" din off care comentează, cu înţelepciunea dată de vârstă, tribulaţiile erotice ale tânărului Eisenberg. "Vârsta îţi aduce înţelepciune", exclamă entuziasmat junele. "Nu, vârsta îţi aduce extenuare", îl aduce cu picioarele pe pământ Baldwin.
"Sângele proaspăt" este dat, cum spuneam, de Jesse Eisenberg (Reţeaua de socializare) şi de Ellen Page (Juno), una dintre cele mai talentate noi apariţii. Pentru culoare locală este creat personajul lui Roberto Benigni (Viaţa e frumoasă), prototipul italianului mediu.