Stradivari - Obsesii, al cincisprezecelea CD lansat de Alexandru Tomescu

Luni seară (17 septembrie 2012) am asistat la evenimentul de lansare a celui mai nou CD al lui Alexandru Tomescu: Stradivari - Obsessions. Nu am să insist foarte mult asupra lansării în sine, pentru că prefer să mă concentrez asupra CD-ului propriu-zis. Se cuvine să amintesc totuşi că a fost un eveniment cu stil. CD-ul aduce în prim-plan cele Şase Sonate pentru vioară solo de Eugène Ysaÿe - partituri de sorginte franco-belgiană, aşadar - aşa că a trebuit creată o atmosferă pe măsură. Invitaţii s-au bucurat de vinuri de excepţie şi de brânzeturi în cele mai rafinate combinaţii. CD-ul Stradivari - Obsesii, născut din virtuozitatea lui Alexandru Tomescu sub label-ul Quartz Media Production, în combinaţie cu talentul inginerului de sunet Jakon Händel, al graficianului Mihai Băncilă şi al fotografului Andrei Lupu, a avut trei naşi ieri seară: Mihai Constantinescu, director ARTEXIM, dirijorul Tiberiu Soare şi compozitorul Dan Dediu, care au vorbit pe rând de virtuţile compilaţiei, ale lucrărilor abordate şi ale virtuozului.
 
Iar acum, despre CD. Voi începe cu repertoriul, despre care Dan Dediu a declarat că  se regăseşte mai rar pe afişele de recital, cu excepţia celei de-a treia Sonate - dedicată lui George Enescu.
 
Nu pot decât să mă bucur că Alexandru a decis să ne facă cunoscute aceste lucrări, mai ales în maniera în care a făcut-o - devoalându-le exact atât cât să ne incite curiozitatea şi lăsând să plutească în continuare în jurul lor o aură de mister. Cred că titlul de Obsesii împrumutat de la denumirea primei părţi a celei de-a doua Sonate, este unul cât se poate de nimerit, nu doar pentru că este extrem de sugestiv şi reprezentativ pentru această muzică, ci şi pentru că e o invitaţie la introspecţie. În faţa acestui CD nu am avut cum să nu-mi pun întrebarea care sunt propriile mele obsesii, iar mersul raţiunii mele a fost însoţit pe parcursul coborârii în sine de această muzică superbă, mistuitoare, chiar tulburătoare. Lucrările evoluează de la tonalităţile minore către cele majore, creând o oarecare tensiune prin jocul lor dintre lumină şi umbră, dintre diferitele tempouri, dintre sunet şi linişte. Totul a fost atent dozat de compozitor pentru a reda un maximum de efect. Tot meditând şi identificându-ţi eventualele obsesii, rezonezi inevitabil cu aceste lucrări, o dovadă în plus că ele constituie o capodoperă. Căci de ce altceva iubim artele dacă nu pentru faptul că ne oglindesc aşa cum suntem sau cum am vrea să fim?
 
Alexandru Tomescu oferă o versiune extrem de bine gândită şi lucrată a acestor piese. Se pliază cu atenţie asupra tuturor detaliilor înscrise în partitură. Sonatele capătă o expresivitate şi mai mare graţie viorii Stradivarius Elder-Voicu, cea al cărui ton sfâşietor redă cu mare acurateţe esenţa acestor pagini.
 
Este cea de-a doua integrală grea pe care Alexandru o atacă în ultimii doi ani. Dacă ţineţi minte, în 2011 a ales să interpreteze în cadrul Turneului Stradivarius, cele 24 de Capricii de Paganini, care la rândul lor se regăsesc pe un dublu CD. A fost o alegere care ne-a ţinut cu sufletul la gură deoarece Capriciile sunt atât de dificile încât pot duce la accidentări ireversibile ale violonistului, mai ales dacă sunt interpretate intensiv. Dar Alexandru, a cărui stăpânire de sine şi tehnică milimetrică sunt bine cunoscute, a trecut cu bine de furcile caudine extrem de capricioase ale lui Paganini pentru a-şi îndrepta atenţia, iată, către Sonatele de Ysaÿe, un alt ciclu de lucrări considerate o piatră de încercare pentru orice violonist. Sunt curioasă, odată bifate aceste două repere, ce urmează în 2013...
 
Revenind la CD, nu trebuie neglijată nici contribuţia inginerului de sunet Jakob Händel, a cărui experienţă şi competenţă se face simţită în calitatea ireproşabilă a sunetului. A crezut de cuviinţă să intervină cât mai puţin cu putinţă asupra înregistrării în aşa fel încât să se poată menţine vie atmosfera din sala de concert. Aşadar, un recital chiar la dumneavoastră acasă; sau în maşină, după caz.
 
De asemenea trebuie remarcat cât de bine îmbracă dualitatea clar-obscur designul copertei CD-ului. Silueta lui Alexandru se detaşează translucid pe un fundal ce îmbină culoarea cuprului şi galbenul-pergament. Nu veţi putea rata CD-ul atunci când veţi trece cu privirea prin rafturile librăriilor.
 
Ca o concluzie, recomand cu căldură CD-ul Stradivari - Obsessions, un produs de excepţie din toate punctele de vedere.