Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Coraline

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Să nu ai nasturi în loc de ochi - Coraline la Anim'est, 2012


octombrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Coraline este un film de animaţie din 2009 care tratează problema de actualitate a copiilor neglijaţi de părinţii mult prea ocupaţi cu munca. Când lumea reală este anostă şi insuficientă, tendinţa este de a crea o lume imaginară în care orice dorinţă devine realitate. La prima vedere, aceasta este şi reacţia Coralinei faţă de indiferenţa părinţilor săi. Apoi, înţelegem că, de fapt, această dublură a vieţii este invenţia unei vrăjitoare care extrage din copii suflul vital, transformându-i în păpuşi cu ochi de nasturi. Lumea care, la început, îi apăruse perfectă se dovedeşte a fi un fals, o minciună. În oricare dintre lumi există şi bine şi rău. În lumea adevărată răul este de suprafaţă, iar binele este de fond, în cea contrafăcută răul stă la temelia ei, dar se "măscuieşte" cu intenţii bune.

Fetiţa cu păr albastru va înţelege repede că părinţii ei nu sunt chiar atât de dezinteresaţi. Tot ea va trebui să-i salveze din mâna vrăjitoarei care se pregătea să îi "devitalizeze". "Coral" din engleză înseamnă şi mărgean - o trimitere la nasturii care le erau cusuţi copiilor în loc de ochi, dar şi la faptul că avem de-a face cu o fetiţă specială, o adevărată eroină căreia nu-i este frică de confruntarea cu forţele întunecate. De fiecare dată când se află la ananghie, Coraline va fi ajutată de adjuvanţii săi: pisica, Wybie (băieţelul despre care aflăm că este nepotul surorii vrăjitoarei). Ca în basme, salvarea vine exact la ţanc, dar tensiunea se păstrează pentru că imediat apare un nou obstacol ce trebuie depăşit.

Grafica se concentrează pe detalii şi impresionează prin atenţia cu care ele au fost realizate. Cadrul este mai complex, în comparaţie cu personajele, dar ele sunt rotunjite prin acţiune, pentru că răsturnările de situaţie abundă. De aici multiplele sensuri moralizatoare ce se pot desprinde din poveste: "Mulţumeşte-te cu ceea ce ai", "Ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să se îndeplinească", "Adevărul e undeva la mijloc", să înveţi să accepţi adevărul, să fii conştient că imaginaţia poate funcţiona atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ.

În afara câtorva pasaje, ritmul este alert, povestea, deşi puţin prea "împodobită", cucereşte şi are acel dar de a te face să trăieşti alături de personaje - calitate probată astăzi în Sala Studio, când un copil din grupul de şcoală primară ce a umplut aproape două rânduri, nu a mai rezistat presiunii şi a strigat către Coraline: "Grăbeşte-te!" Alte voci micuţe, dar mai timide, l-au dublat ca într-un ecou. Mi-aş fi dorit şi eu să mă pot lăsa atât de mult purtată de poveste. Din păcate, mecanismele sunt la vedere şi sunt cele cu care ne-am obişnuit, dar cred că, dacă Coraline a fost validat de copii, atunci, cu siguranţă, e un desen animat de lungmetraj cel puţin credibil şi interesant.




 Toate articolele despre Coraline
 Toate articolele despre Festivalul de film de animaţie anim'est 2012


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Ruxandra Vera Ştefan


Alte articole

 Coraline în imaginaţie, în film, în mâinile noastre, la Anim'est, 2012, Andrei Hultoană


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer