Impresii 2 - The Night of the Animated Bad Taste la Anim'est, 2012

Şi dacă tot am lansat sloganul "Animaţiile nu sunt numai pentru copii!", cei care au fost prezenţi sâmbătă noapte (6 ocrombrie 2012) la evenimentul Anim'est - The Night of the Animated Bad Taste au avut reprezentarea clară a acestui fapt. Ce-i drept, accesul în sală chiar era interzis minorilor. Pentru spectatorul de rând cu ceva pretenţii la titlul de consumator de ARTĂ, a fi prezent la un astfel de eveniment (cel puţin după titlu) ar putea reprezenta un soi de masochism intelectual, adică de unde şi până unde să apreciezi ceva ce se declară a fi de prost gust? Ei bine, lăsând falsele ambiţii la o parte, publicul a umplut Cinema Patria - probabil şi din curiozitate, pentru că ideea acestei categorii mai degrabă eclectice decât reprezentând un gen anume a reprezentat o premieră în cadrul acestui festival ajuns acum la ediţia a 7-a. Curiozitatea a dat apoi în intrigare, entuziasm, râsete şi, pentru cei mai slabi de înger, într-o adevărată stare de şoc.

Selecţia de animaţii, scurtmetraje, fragmente sau trailer-uri, a fost realizată de criticul de film olandez Jan Doense şi de Michael Helmerhost, cel din urmă fiind de faţă la momentul proiectării, undeva pe scenă, la baza ecranului, dând explicaţii şi făcând comentarii absolut delicioase pentru ceea ce avea să urmeze. Majoritatea materialelor proiectate fac parte din colecţia lui personală, reprezentând specimene rare de cinematografie, care pur şi simplu nu se încadrează în vreun canon sau sunt de-a dreptul scandaloase. Pasiunea cu care vorbea despre acele mici filmuleţe, pe care alţii probabil le-ar fi ignorat sau distrus, îi dădea o anumită căldură. Ca cea a unui administrator de adăpost pentru animale schingiuite, aruncate în stradă, nemângâiate de nimeni. Aproape că vorbea despre toleranţă. Nu cred că vizionarea acestor animaţii pline de erotism, decadenţă, violenţă, nonsens a avut ceva de-a face cu teribilismul, sau cu simpla pasiune pentru ciudat. Cred, însă, că întregul eveniment a fost o invitaţie către dezinhibare şi acceptare. Spectatorul a fost pus faţă în faţă cu ceva ce, în mod normal, nici nu ar concepe să urmărească. De aici până la "cererea publicului" nu rămâne decât un pas - cadrul prielnic. Kitsch, propagandă, erotism, underground, trash, caricatură, vreau să le văd pe toate!

Cu apetitul deschis pentru animaţii, recomand Festivalul Internaţional Anim'est.