Pornind de la miracolul animaţiei în sine, care te forţează şi îţi dă satisfacţia de a vedea reflectată pe ecran propria viziune asupra actului artistic - filmul nu este atât de privilegiat, fiind mai greu să operezi cu realitatea imediată - am văzut scurtmetraje animate care încă explorează acest lucru. Scurtmetraje în care se putea recunoaşte entuziasmul realizatorilor şi mai puţin experienţa lor, ceea ce nu le-a afectat valoarea, dar a diminuat entuziasmul publicului, încălzit după atâtea seri de văzut animaţii ale studiourilor şi şcolilor de renume mondial. În pofida tinereţii şi a inocenţei unora dintre ele, au fost şi exemple care s-au detaşat, reprezentând viziuni ceva mai elaborate. Animaţia Uşor poate oricine este una dintre ele. Realizată de un foarte simpatic Paul Mureşan, ea spune povestea reală a unei organizaţii sociale bazate pe voluntariat, din care transpare o morală binevoitoare, aceea că putem să intervenim asupra lucrurilor pe care le considerăm rele în ţară, prin simplul nostru efort de a reprezenta un "aşa da!". Pe lângă susţinerea şi aplauzele publicului din sala de cinema, animaţia-manifest s-a bucurat şi de sprijinul unor artişti precum Marcel Iureş, a cărui voce a răsunat din off, rostind discursul cald al unui bătrân înţelept, sau Ada Milea, ale cărei frânturi de cântec moralizator se aude pe parcursul filmuleţului - ambii implicaţi în proiectul despre care se vorbeşte. Not bad... Singurul lucru care i se poate imputa este faptul că nu reprezintă un demers artistic în sine, ci mai degrabă o formă de promovare incognito.
De remarcat au fost şi animaţiile: Játszótér (regia, Tihamér Török), singura animaţie în care spiritul ludic şi prezenţa copiilor în poveste nu a dus neapărat şi la un discurs pueril şi Gang up on Cupid! (regia, Vlad Sandu), care nu a impresionat vizual, având o grafică simplistă, dar care a prezentat o idee la fel de simplă, dar haioasă - Cupidon ne săgetează ca la un joc pe calculator.
Ţinând cont că şcoala românească de film nu îşi dedică decât un program de master domeniului animaţiei, indulgenţa pentru cei tineri, care se apucă să facă animaţie "pe întuneric", vine fără să vrem. Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea celor prezenţi şi-au catalogat activitatea într-ale animaţiei drept hobby şi nimic mai mult. Încurajator sau nu, pasiunea există şi e o doză de speranţă pentru viitoarele ediţii. Cum ar zice Kogălniceanu: "Animaţi băieţi, numai animaţi!"
Cu apetitul deschis pentru animaţii, recomand Festivalul Internaţional Anim'est.
Descarcă programul anim'est, 2012 aici..