Roberto (Ricardo Darin) e un om singur, asta ni se spune de la început, într-o metaforă subtilă, care ar putea trece foarte uşor neobservată: doar un om imens de singur ar putea să stea să numere cuiele din cutii ambalate de maşinării. E proprietarul unui magazin de unelte, fost soldat, obsedat de ordine şi control. Lumina din camera lui se stinge, întotdeauna, noaptea la ora 23, iar micul dejun înseamnă ceai şi o bucată de pâine din care mănâncă doar coaja.
Viaţa lui se schimbă într-un mod neaşteptat şi brutal când întâlneşte un chinez venit în Argentina pentru a-şi căuta unchiul. Jun (Ignacio Huang) e aruncat dintr-un taxi sub ochii înmărmuriţi ai lui Roberto, care îl ia la el acasă, în încercarea disperată de a afla ce s-a întâmplat cu el.
Comedia intra magistral în scenă atunci când privitorul realizează că niciunul dintre cei doi nu ştie să vorbească altă limbă decât cea natală. Urmează o cursă nebună pentru Roberto, care îşi doreşte să scape de "bagajul" nedorit, intrat în rutina lui controlată, comunicând cu celălalt prin gesturi, cifre scrise sau priviri lămuritoare.
Cele mai savuroase momente ale peliculei sunt cele în care micul Jun încearcă să-şi răsplătească binefăcătorul, ba pregătindu-i micul dejun şi aşteptându-l cuminte pe scaun, fără să sufle, ba când îi face curăţenie printre lucrurile aruncate în curtea de care nu mai are nimeni grijă.
Paralel cu acţiunea filmului, urmărim pasiunea aproape bolnavă a lui Roberto pentru ştirile tragi-comice, care par să fie singurul fel în care acesta poate trăi nişte momente care îl scot din controlul zilnic autoimpus. Surpriza apare atunci când descoperă legătura dintre o ştire din colecţia lui şi Jun, deschizându-i ochii şi făcându-l să simtă că nu mai vrea să-şi irosească viaţa trăind ca un pustnic.
Un cuento chino / Chinese Take-Away e un film cald, care ne reaminteşte cât de important e să nu ne planificăm vieţile în cel mai mic detaliu. Ne opreşte din goana zilnică şi ne reaminteşte să fim mai buni, câteodată, şi să acceptam schimbarea cu seninătate, fără regrete. Jun îşi găseşte unchiul, iar Roberto găseşte dragostea care îl aştepta de mult, dar pentru care nu avusese niciodată ochi.
Din păcate, nu vom vedea acest film la în România, la cinematografe. Tot ce pot să sper e că industria "View on demand" se va dezvolta atât de tare încât ne va permite să vedem filmele bune şi în confortul de acasă, fără să fie nevoie să străbatem sute de kilometri, vânându-le prin festivaluri.