Portretul familiei din Sighetu Marmaţiei este uşor recognoscibil pentru orice român: bucuria pachetelor cu diverse cadouri, de multe ori inutile, venite din Spania; plimbările în familie de la sfârşit de săptămână în centrul oraşului cu bifări prestabilite a unor obiective ca: un restaurant fast food sau magazine de haine de la colţ de bloc; tolăneala, trăncăneala şi desfătarea întregii familii în faţa televizorului, înghesuiţi toţi într-un singur pat, în timp ce în curte zace de mai bine de zece ani construcţia neterminată a unei noi case. Filmul propune un discurs nuanţat despre situaţia celor două surori, despre percepţia lor senzorială, afectivă şi mentală asupra abandonului parental pentru un trai financiar mai bun. Colecţia imensă de jucării de pluş primite de la părinţi, prezentată în prologul documentarului, este un substitut pentru absenţa acestora din copilăria fetelor.
Roşia Montană, Town on the Brink / Roşia Montană, un loc la marginea prăpastiei, proiectat în faţa unei săli pline şi aplaudat la final minute în şir (este indiscutabilă sensibilitatea românilor pentru subiectele socio-politice fie că este vorba despre un talk show, un eveniment cultural, o lucrare de artă sau o manifestaţie de orice gen), aduce în discuţie problema răsunătoare a locuitorilor din Roşia Montană. Regizorul Fabian Daub are o poziţie neutră fiind interesat doar de ceea ce gândesc localnicii despre investitorul străin şi autorităţi care le ameninţă casele şi locurile natale, determinat mai ales de intoxicaţia media care a distorsionat subiectul după interese politice.
Filmul este în primul rând un mixaj de interviuri inteligente şi pline de umor cu peisaje splendide din împrejurul Roşiei Montane şi a actualelor / viitoarelor mine de aur, dar la fel de bine, lungmetrajul lui Fabian Daub este şi un exemplu despre felul în care ar trebui să se prezinte un film documentar într-un festival internaţional în anul 2012. Roşia Montană, Town on the Brink a intrat deja în circuitul marilor festivaluri, fiind deja selectat în programul Filmfest Hamburg 2012, Astra Film Festival 2012 şi Kasseler Dokfest 2012. Momentul poate cel mai emoţionant şi cu siguranţă cel mai aplaudat de public a fost prezenţa în sală a câtorva dintre roşienii intervievaţi în documentar.
Piepturi goale şi buzunare pline / Empty Hearts and Full Wallets, în regia lui Cornel Mihalache, prezintă la persoana întâi singular muşamalizarea celui mai important eveniment din istoria recentă a României: Revoluţia din 22 Decembrie 1989. Documentarul este conceput sub forma unui buletin de ştiri, fiecare generic Breaking News aduce o nouă transmisiune în direct, românii sunt informaţi, dezinformaţi, păcăliţi sau instigaţi la violenţă împotriva teroriştilor pentru un stat democratic. Cornel Mihalache investighează şi aduce la lumină contradicţiile, erorile şi mecanismele de manipulare ale unui sistem putred care s-au soldat cu moartea a o mie de oameni nevinovaţi. De la locomotiva fraţilor Lumière din 1895 care a pus pe fugă audienţa, revoluţia decembristă live din studiourile televiziunii publice şi până la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva Americii transmise în direct pe toate canalele TV din întreaga lume, camera de filmat a devenit o unealtă primejdioasă, iar media un dresor incontestabil al maselor.