Adaptat după o colecţie de povestiri scrise de Craig Davidson şi co-scris de Audiard şi Thomas Bidegain, filmul este povestea profundă a doi oameni răniţi atât afectiv cât şi fizic care îşi găsesc respectul de sine, voinţa de a trăi şi până la urmă dragostea în prietenia lor care se leagă întâmplător la ieşirea dintr-un club.
Toţi avem nevoie de iubire. Aşa s-a născut acest ménage à trois între Audiard şi personajele sale, această reţetă câştigătoare a unui scenariu pe care o foloseşte de asemenea în Sur mes lèvres / Citind pe buze (2001), în care plotul este construit în jurul relaţiei dintre un fost deţinut şi o femeie care a asurzit.
În De rouille et d'os, Marion Cotillard joacă rolul unei femei puternice, Stéphanie, care refuză să fie limitată de către handicapul ei. Audiard nu îşi lasă personajul să îşi plângă de milă şi situează întreaga dramă în jurul lui Ali, întruchiparea bodyguardului musculos cu creier puţin care încearcă să îşi crească fiul ajutat de sora lui. Deşi iute la mânie, Ali este bine intenţionat, însă incapacitatea lui de a empatiza, cel puţin la prima vedere, cu persoanele din jurul său, brutalitatea şi câteodată mârlănia de care dă dovadă îl îndepărtează de fiul său. Caracterul său franc şi violent au un efect contrar asupra lui Stéphanie care are nevoie de Ali pentru a depăşi drama mutilării prin care a trecut. Carismaticul Matthias Schoenaerts are deja experienţa rolului din Bullhead (Michael R. Roskam), aşa că în De rouille et d'os nu e de mirare fizicul lui impozant, însă este de remarcat că duritatea îi este atenuată pe alocuri prin nuanţa comică a discursului său insensibil.
Bineînţeles, efectele vizuale impresionează, indispensabile pentru înfăţişarea personajului fără membre a lui Marion Cotillard, astfel încât marchează în economia filmului elementul extraordinar în ordinar, iar imaginea semnată de Stéphane Fontaine (Audiard a colaborat cu acesta şi pentru Un prophète, 2009, De battre mon coeur s'est arrêté, 2005) dă dovadă de o dexteritate decorativă: fiecare plan este compus, luminat şi tăiat impecabil pentru a rămâne în ton cu acţiunea filmului.
Există o forţă animalică, o violenţă atipică ce caracterizează acest film, iar aceasta nu este numai efectul bătăilor ilegale de stradă la care participă Ali sau a flirturilor sângeroase stârnite de către Stéphanie, ci al luptei pentru supravieţuire şi pentru depăşirea condiţiei fiecăruia, fie ea un handicap, fie însăşi sărăcia.