Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Elefante blanco

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Elefante blanco (2011), regia Pablo Trapero, la Les Films de Cannes à Bucarest, 2012


octombrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un Buenos Aires fără tango elegant... Ce e dincolo de centrul vibrant al metropolei sud-americane? Filmul lui Pablo Trapero descoperă o altă lume care pulsează la fel de tare, poate chiar la o intensitate superioară, o lume separată de urbanitate prin sărăcie şi haos, o lume căreia societatea îi refuză acordarea unei identităţi. Elefante blanco este povestea periferiei, dar mai mult decât atât, este conştientizarea existenţei unei lumi la limita subzistenţei.

Nicolas, un preot traumatizat de o experienţă din timpul unei expediţii din junglă, este adus de un prieten (Julian), de asemenea preot, într-o magherniţă de la marginea capitalei argentiniene pentru a ajuta la construirea unui spital ce poartă numele Elefante blanco. Supravieţuirea în cadrul comunităţii este posibilă numai datorită lui Julian şi a acţiunilor întreprinse de el pentru educarea şi emanciparea oamenilor, sau măcar pentru scoaterea lor din mizerie. Antrenat în încercările de protejare a celor de la periferie, Nicolas este atras de Luciana, o asistentă socială seducătoare cu care ajunge să se culce, credinţa lui fiind slăbită de şocul nedreptăţii şi al actelor violente petrecute în jur. Conflictele dintre cartelurile din cadrul magherniţei degenerează când autorităţile decid să oprească lucrările la spital, ajungându-se la un sacrificiu total din partea lui Julian, care este împuşcat mortal în încercarea de a-l salva de la arest pe un adolescent rebel, fost dependent de droguri.

Filmul recompune în mod verosimil universul periferiei, purtându-ne prin sărăcia lucie, prin cotloanele cu puşti pe jumătate morţi din cauza supradozelor, dar ducându-ne şi în mijlocul unei petreceri tradiţionale dată în cinstea primului preot al comunităţii, ucis şi el în timpul unui conflict violent, încă înconjurat de mister. Regizorul Pablo Trapero reuşeşte să evidenţieze elementele sociale (de exemplu lupta Lucianei şi a lui Julian cu birocraţia), dar nu neglijează impactul la nivel psihic al mediului asupra omului care face sau nu parte din comunitate. Se mizează pe formarea unor eroi ai colectivităţii care nu cedează în faţa presiunii, ci încearcă să restabilească echilibrul. Din păcate, legile periferiei sunt departe de a putea fi contracarate, crimele formând un cerc vicios în care victimele pot deveni criminali. Loialitatea se demonstrează prin acte vindicative care distrug treptat unitatea cartierului. Cei tineri recunosc magherniţa ca singur mediu faţă de care pot simţi o apartenenţă, iar restul sunt resemnaţi în faţa puţinului pe care viaţa pare să li-l ofere.

O producţie despre realitatea mundană, despre o mizerie ascunsă sub preş de o societate obişnuită să ignore, sau să înlăture părţile deficitare. Elefante blanco rămâne filmul unui "împreună", debusolat de prea puţin, atacat de prea rău, cu speranţa unui mai bine pe care nimeni nu ştie dacă îl va obţine vreodată.




 Toate articolele despre Elefante blanco
 Toate articolele despre Les Films de Cannes à Bucarest, 2012


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Bianca Andreea Bănică


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer