Nicolas, un preot traumatizat de o experienţă din timpul unei expediţii din junglă, este adus de un prieten (Julian), de asemenea preot, într-o magherniţă de la marginea capitalei argentiniene pentru a ajuta la construirea unui spital ce poartă numele Elefante blanco. Supravieţuirea în cadrul comunităţii este posibilă numai datorită lui Julian şi a acţiunilor întreprinse de el pentru educarea şi emanciparea oamenilor, sau măcar pentru scoaterea lor din mizerie. Antrenat în încercările de protejare a celor de la periferie, Nicolas este atras de Luciana, o asistentă socială seducătoare cu care ajunge să se culce, credinţa lui fiind slăbită de şocul nedreptăţii şi al actelor violente petrecute în jur. Conflictele dintre cartelurile din cadrul magherniţei degenerează când autorităţile decid să oprească lucrările la spital, ajungându-se la un sacrificiu total din partea lui Julian, care este împuşcat mortal în încercarea de a-l salva de la arest pe un adolescent rebel, fost dependent de droguri.
Filmul recompune în mod verosimil universul periferiei, purtându-ne prin sărăcia lucie, prin cotloanele cu puşti pe jumătate morţi din cauza supradozelor, dar ducându-ne şi în mijlocul unei petreceri tradiţionale dată în cinstea primului preot al comunităţii, ucis şi el în timpul unui conflict violent, încă înconjurat de mister. Regizorul Pablo Trapero reuşeşte să evidenţieze elementele sociale (de exemplu lupta Lucianei şi a lui Julian cu birocraţia), dar nu neglijează impactul la nivel psihic al mediului asupra omului care face sau nu parte din comunitate. Se mizează pe formarea unor eroi ai colectivităţii care nu cedează în faţa presiunii, ci încearcă să restabilească echilibrul. Din păcate, legile periferiei sunt departe de a putea fi contracarate, crimele formând un cerc vicios în care victimele pot deveni criminali. Loialitatea se demonstrează prin acte vindicative care distrug treptat unitatea cartierului. Cei tineri recunosc magherniţa ca singur mediu faţă de care pot simţi o apartenenţă, iar restul sunt resemnaţi în faţa puţinului pe care viaţa pare să li-l ofere.
O producţie despre realitatea mundană, despre o mizerie ascunsă sub preş de o societate obişnuită să ignore, sau să înlăture părţile deficitare. Elefante blanco rămâne filmul unui "împreună", debusolat de prea puţin, atacat de prea rău, cu speranţa unui mai bine pe care nimeni nu ştie dacă îl va obţine vreodată.