În orice artă există reguli. Reguli care, probabil, dau artei caracterul de artă. Ei, şi aici vine frumuseţea paradoxului: regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, mai ales în artă, cu bună ştiinţă sau intuitiv, singura condiţie fiind asumarea acestui lucru de către creator. Experimentalul (şi aici vorbesc despre film, nu pentru că doar lui i se poate atribui această trăsătură, ci pentru că în film mi s-a relevat recent acest lucru, odată cu deschiderea Festivalului Internaţional de Film Experimental de la Bucureşti - BIEFF, de marţi, 20 noiembrie 2012) nu e folosit, deci, doar ca pretext pentru orice fantezie singulară manifestată de un artist, care să-l scoată din canoane, ci ca o trăsătură a unei opere de artă de a ignora întrucâtva regulile şi de a încerca o depăşire a limitelor. Un cinema fără compromisuri. Nu vă aşteptaţi, totuşi, ca păşind pragul festivalului, să întâlniţi numai ciudăţenii şi fetişuri vizuale de neînţeles. Filmul, aşa cum îl ştim cu toţii, cu toată încărcătura lui experimentală, va rămâne pe tărâmul artei, cea care presupune, în primul rând comunicarea între emiţător şi receptor, între artist şi spectator. Aşadar, nu veţi fi neglijaţi de dragul experimentului, nu veţi fi, în niciun caz, cobaii acestuia, ci veţi asista cu siguranţă la acte artistice unice, care vă vor uimi / revela / bucura / speria / bulversa. Arta rămâne artă şi fără atât de multe reguli.
Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă invit la Cinema Scala, în fiecare zi, până pe 25 noiembrie 2012, conform programului de aici. Intrarea este liberă şi presupune puţină răbdare, dar merită.