Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Rocker

Muzici şi dependenţe - Rocker


Observator Cultural, martie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cu Rocker, al doilea lungmetraj al său, Marian Crişan a riscat mult mai mult decît la debut, dar, chiar dacă noul film nu are cum să îi aducă pe critici şi cinefili în aceeaşi tabără, el are mari şanse de a deveni un titlu-reper într-o viitoare istorie a Noului Cinema Românesc.

Rocker se deschide cu o secvenţă fără dialoguri (anticipată sonor pe generic), în care camera îl urmăreşte insistent pe Victor, un bărbat de vreo 45 de ani, în timp ce se plimbă, cu privirea cercetătoare, prin mulţimea adunată pe o pîrtie înzăpezită, apoi, pe neaşteptate, înşfacă o pereche de schiuri (care, evident, nu-i aparţin) şi o încarcă în portbagajul maşinii sale, pentru a părăsi imediat staţiunea, înapoindu-se în oraşul său provincial (Oradea, mai precis). Astfel, protagonistul filmului porneşte din start cu un handicap în ochii noştri: este un infractor, al cărui comportament reprobabil ne îngreunează identificarea cu el. Că Victor are disperată nevoie de bani şi nu e nici cleptoman, nici hoţ din plăcere, asta ne devine clar urmărind secven­ţa următoare, filmată într-o parcare subterană, în care el stresează cîteva persoane, cu pungile pline de cumpărături, încercînd să le vîndă schiurile furate (tentativă repetată de cîteva ori pe ecran, în pofida refuzurilor constante). Însă, după cum descoperim ulterior, protagonistul lui Marian Crişan nu recurge la asemenea acţiuni ilicite pentru a-şi satisface nevoile financiare proprii, ci pentru a-i putea procura fiului său toxicoman (Florin, poreclit "Dinte", vocalul şi liderul trupei rock locale Iguanele) doza zilnică de heroină. Figura lui Victor se umanizează, pe măsură ce drama lui capătă valenţe universale.

E foarte greu de interpretat - şi foarte greu de înţeles - durerea unui părinte singur care este nevoit să se umilească (inclusiv în faţa traficanţilor cărora le este dator vîndut, arătîndu-le "scheme rock") pentru a-i oferi unicului său fiu plăceri de scurtă durată, fiind permanent conştient că acesta a pornit-o pe un drum foarte primejdios, pentru mulţi fără întoarcere, şi că rugăciunile sale nu sînt suficiente pentru a-şi salva urmaşul. Totuşi, Dan Chiorean, "actorul care ştie să tacă cel mai expresiv din cîţi am văzut" (după cum îl caracterizează Lorena Lupu pe Tabu.ro), deşi fără prea multă experienţă cinematografică, este atît de elocvent în rolul lui Victor (fiind pus în valoare, trebuie spus, de către focusul şi iluminarea directorului de ima­gine Tudor Mircea), încît ajungem să empatizăm cu protagonistul, trecînd peste handicapul menţionat anterior.

Victor este un personaj construit şi abordat dardennian, deşi Marian Crişan şi Tudor Mircea îl observă mereu cu aparatul de filmat aşezat pe trepied (în condiţiile în care mulţi cineaşti ar fi preferat în secvenţe­le-cheie, la fel ca maeştrii belgieni, dinamismul camerei "din mînă"). De altfel, în Rocker, această opţiune tehnico-stilistică este şi polemică în raport cu mainstreamul cinematografului realist contemporan, ale cărui "nor­me" au fost preluate chiar şi în superpro­ducţii hollywoodiene.

Filmul poate fi uşor contestat dramaturgic (Mihnea Columbeanu, pe CineMagia.ro, îi evidenţiază bine carenţele la acest nivel), dar, pe de o parte, autorul însuşi afirmă că Rocker "nu vrea să se constituie într-o structură narativă, ci mai degrabă într-una observaţională, contemplativă" şi, pe de altă parte, impreciziile dramaturgice sînt compensate, la fel ca în creaţiile Fraţilor Dardenne, de nu puţinele momente de adevăr uman. Aici intră clipele de tandreţe ale protagonistului - din păcate, mult prea puţine cu fiul său, dar acestea sînt suplimentate de regizorul-scenarist cu altele, în care Victor îşi manifestă sensibilitatea faţă de iubita sa (vopsirea părului), faţă de fiul acesteia (petrecerea aniversară) sau faţă de bateristul "Iguanelor", victimă a unei supradoze -, dar şi răbufnirile sale de furie disperată din­spre finalul filmului, care îi face un cadou neaşteptat (în limita potenţialului narativ). Cu geaca sa de piele îmbrăcată peste hanoracul cu glugă, străbătînd oraşul provincial (în care atenţia autorului nu este distrasă nici o clipă de detaliul pitoresc) sau un teren acoperit cu zăpadă, Victor este un personaj memorabil al Noului Cinema Românesc.

Rocker este filmul unor dependenţi. Victor este dependent de Florin (şi de iluzia unei familii fericite, chiar şi în absenţa mamei). "Dinte", pe lîngă adicţia sa deja amintită (pe care o împărtăşeşte, se pare, cu colegii săi), este dependent de trupă. Şi tatăl, şi fiul nu pot trăi fără rock. Iolanda este dependentă de "Dinte" (şi, prin acesta, de "Iguane"). Laura este dependentă de băiatul ei, Alex, ale cărui mofturi îi determină comportamentul faţă de Victor. Iar lumea aceasta plină de dependenţi musteşte de viaţă ca un burete de apă. Valurile vin şi se duc, filmele despre viaţă rămîn.
 




 Toate articolele despre Rocker


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Fulger


Alte articole

 Umilinţe asumate - Rocker, Răzvan Dutchevici
 Componenta umană - Rocker, Ioana Moraru
 Studiu de personaj - Rocker, Sabina Balan
 Miza personajului principal - Rocker, Andrei Şendrea
 Rocker - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 9, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Rocker


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer