Oscar-uri - Million dollar baby

Million dollar baby le-a adus lui Clint Eastwood şi lui Hilary Swank cîte un al doilea Oscar; primul îl mai primise în 1993, pentru Unforgiven, iar a doua în 2000, pentru Boys don't cry. Eastwood e un regizor onorabil, care a făcut pasul de la actor de westernuri-spaghetti (în anii '60) la cel de autor de filme şi preşedinte al juriului de la Cannes. Swank este o actriţă, şi ea, onorabilă, care a făcut pasul de la rolul de Tom-girl din filmul care i-a adus primul Oscar la cel de Box-girl din filmul care i-a adus al doilea Oscar. Pe undeva, nu mă pot abţine să mă gîndesc că un singur Oscar pentru fiecare ar fi fost suficient.

Morgan Freeman este celălalt actor din Million dollar baby care a primit un Oscar (pentru rol secundar). Freeman se aude cam pe tot cuprinsul filmului, dar se vede numai în cîteva scene: este Vocea Povestitoare. Care povesteşte întîlnirea lui Maggie Fitzgerald – o fată trecută de 30 de ani care vrea să devină boxeriţă – cu Frankie Dunn, un antrenor de peste 70 de ani care nu vrea să antreneze fete. Maggie e numai ambiţie crudă, pumni şi dinţi; Frank e numai melancolie taciturnă, religie şi Yeats. (Multe secvenţe ne-o tot arată pe Maggie cărînd pumni în sacul de box, cîteva ni-l arată pe Frank citind poeziile lui Yeats.) Aflăm – tot de la Vocea Freeman – că Frank ar avea o fată, de care s-a înstrăinat, şi că Maggie tot face gafe, încercînd să se facă acceptată. Între antrenor şi omul său bun-la-toate există o complicitate tăcută, ca-n westernuri, cînd unul îşi scoate cizmele şi celălalt remarcă – după săptămîni de nevorbăreală – că are găuri în ciorapi. Dar Million dollar baby nu este un western, ci o dramă urbană care pendulează între box şi biserică, iar apoi între spital şi supravieţuire; el pune o problemă acută şi de actualitate – eutanasia -, şi acesta e cel mai mare merit al său.

Problema filmului este că Maggie este mai mult o funcţie – o săgeată în scenariu: M trebuie să ajungă din punctul A (în care curăţă mese în cafeterii) în punctul B (în care cară pumni pe ring). Şi ajunge, dar nu aflăm despre M + B = V decît că şi-a văzut visul (V) cu ochii.

Pentru un film copleşit de Oscaruri, "it ain't enough".