Filmul m-a făcut knock-out. Serios. E drept că nu în runda întâi aşa cum reuşeşte mereu Maggie Fitzgerld, botezată în ring Mo Cushla, eroina lui Million Dollar Baby, interpretată de Hilary Swank (Oscar pentru rol feminin principal). Primele lovituri le-am simţit pe la jumătatea peliculei, adică... runda a cincea, a şasea, când mi-a fost clar că nu e un film doar despre box.
De altfel, asta a fost şi principala problemă a studiourilor care i-au refuzat iniţial lui Eastwood proiectul făcut după povestirile din Rope Burns ale lui F. X Toole. Studiourile nu vedeau decât o poveste despre box. Şi dacă ar fi fost doar încă un film despre box, Million Dollar Baby reuşeşte să se apropie mult mai bine de esenţa şi realitatea acestui sport: în box totul e invers mărturiseşte Scrap (Morgan Freeman, Oscar pentru rol secundar masculin) , un fost boxer care a strâns până la 39 de ani 109 lupte şi şi-a pierdut un ochi.
Maggie trece prin antrenamente dure, are ambiţie cu carul, voinţă de fier şi talent. Urcă de la meciuri de amatori la turnee de profesionişti şi are şansa unui meci la care toţi boxerii visează: o luptă pentru titlul mondial. Cam aceasta este partea despre box a filmului. Dar Eastwood (Oscar pentru regie) nu se opreşte nicidecum la atât. Relaţia personajului său, Fankie Dunn, un antrenor de box retras în propria sa cochilie, cu Maggie evoluează de la: "nu antrenez fete" la o apropiere intensă. La un moment dat, într-un joc desăvârşit de lumină şi întuneric, ajutat de informaţiile despre viaţa celor doi, ajungi ca privitor să înţelegi ce-i uneşte pe cei doi: e fiica lui, cea pe care a pierdut-o, e tatăl ei, singurul care i-a spus vreodată "te iubesc". Finalul peliculei mai aruncă în ring o tema aprinsă: eutanasia.
Dacă aţi avut curiozitatea să număraţi Oscarurile enumerate până acum ar trebui să fi ajuns la 3 şi închei prin a vi-l spune pe al patrulea, într-o ultimă încercare (pe care o recunosc!) de a vă convinge că e un film care merită să fie văzut: cel mai bun film în 2004. Million Dollar Baby.