martie 2013
Poziţia copilului
Poziţia copilului, noul film al lui Peter Călin Netzer, e un exemplu veritabil de cinema care lucrează numai pe poveste. Epicentrul ei îl constituie două personaje - Cornelia (Luminiţa Gheorghiu) şi Barbu (Bogdan Dumitrache) - care luptă acerb pentru două obiective diferite, pe fundalul (dar nu numai) unui accident auto. Cornelia este o mamă maniacă a controlului, iar Barbu, fiul ei, este un bărbat a cărui dependenţă de orice ajutor oferit de ea îi pune serioase probleme în demersul său de a deveni un adult cu responsabilităţi asumate. Prin urmare, Barbu este un "(in)dependent". Plasînd acest zbucium familial pe tensiuni conjuncturale propagate de acest accident nefericit, precum şi în spaţiul diferenţelor dintre clase sociale, scenaristul Răzvan Rădulescu şi co-scenaristul Peter Călin Netzer ţes o poveste care utilizează o serie de procedee convenţionale, atît narative cît şi regizorale, pentru o receptare cît mai la îndemîna spectatorului familiarizat cu melodrama de tip Hollywood.

Ca aproape orice reprezentare cinematografică de acest gen, caracterele personajelor sînt tuşate gros, sînt susţinute de alte personaje-cîrlig (aici, personajul-Carmen - prietena lui Barbu, - excelent interpretat de Ilinca Goia), menite să exacerbeze atitudinile şi comportamentele personajelor centrale, cînd părerile generale despre aceste caractere deja se vor fi făcut; lipsesc subtilităţile dramatice transpuse filmic, unele scene dialogal-esenţiale sînt ratate din cauza unei durate prea mari; e livrat un pachet (prea) generos de emoţii şi trăiri văduvite de orice subtilitate ce ţine de nivelul caracterologic propus.

În schimb, regia aplicată de Netzer îi conferă acestui tip de cinema un aer "autohton-reformulat". De data asta, chiar şi în comparaţie cu filmele sale precedente, regizorul lucrează excesiv pe close-up-uri şi, din păcate, prea puţin pe montaj - rezultat care creează un efect ameţitor al mişcărilor de cameră ce surprind acţiuni desfăşurate într-un singur spaţiu. Acest efect propagat de regie (la bază, unul care să încalce anumite norme după care funcţionează alţi cineaşti români, adepţi ai planului-secvenţă, implicit al timpului real absorbit de timpul cinematografic), se concretizează într-o cursă în care timpii reali se iau la întrecere cu narativitatea propriu-zisă.

Regia: Călin Peter Netzer Cu: Luminiţa Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Nataşa Raab, Ilinca Goia, Florin Zamfirescu, Cerasela Iosifescu, Mimi Brănescu, Vlad Ivanov

3 comentarii

  • articolul ăsta e scris în limba română???
    iulia arsintescu, 14.03.2013, 18:19

    Întreb serios, nu-i nicio glumă. Cuvintele sunt româneşti, dar înşiruirea lor nu capătă sens.

  • mă bucur :)
    elena86, 15.03.2013, 01:15


    Că în fine am găsit pe cineva cu o poziţie contrară - toţi criticii se extaziau.

    Am fost dezamăgită de film - mi s-a părut sub "Felicia înainte de toate" a lui Răzvan Rădulescu, sub "Medalia de onoare" a lui Netzer, chiar sub "Principii de viaţă" - film care mie mi-a plăcut, dar cu care criticii au cam dat de pământ.

    Aici "bogaţii" sunt prezentaţi aproape ca într-o telenovelă, purtarea personajelor e nefirească, acţiunile lor nu-mi par că se justifică într-un fel - rămâi doar cu nedumeriri, scena mult-lăudată cu Vlad Ivanov n-am priceput-o ...

    Se tot acumulează tensiune până la sfârşit - dar nu ştiu dacă asta e neapărat o calitate.

    Singurele scene excelente - care pot fi considerate ca aparţinând unui film "de festival" sunt cele cu poliţiştii. Ei joacă subtil, nu exagerează, sunt fireşti şi la început, exasperaţi de amestecul mămicii şi la sfârşit, amabil-cooperanţi după ce s-au lămurit că s-a"vorbit" cu cine trebuie.

    Un plus e şi pentru scenografie - primul apartament frumos, luxos din Noul Val. Păcat că ocupanţii nu-s la fel de reuşiţi ca şi mobilele.


    Mă bucur pentru cronica asta - mă gândeam că e ceva în neregulă cu capacitatea mea de receptare după atâtea elogii necondiţionate.

    • RE: mă bucur :)
      Daniel Ioan, 20.08.2013, 01:08

      "primul apartament frumos, luxos din Noul Val" Prea frumos ca sa fie adevarat. M-a facut sa ma gandesc la apartementele "frumoase" din telenovele.
      Spre rusinea mea, mie mi-a placut scena Cornelia-Carmen, pe care multi critici o considera nereusita.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus