Filmul lui Soderbergh, o producţie HBO ce va fi difuzată pe micile ecrane americane după Cannes 2013, ecranizează romanul autobiografic în care Scott Thorston rememorează relaţia avută cu pianistul american de origine poloneză Liberace. Matt Damon îl joacă pe Scott, iar Michael Douglas dă viaţă lui Liberace. Performanţa lui Douglas e greu de crezut că va rămîne indiferentă juriului, mai ales că Douglas revine pe ecrane după o lungă perioadă în care a urmat tratamente împotriva cancerului. Astfel, pînă acum, Benicio del Toro şi Michael Douglas sînt favoriţi la premiul de interpretare masculină. Iar Bérénice Bejo (Le passé, Farhadi) nu cred că poate pierde distincţia feminină.
Filmul lui Soderbergh e o biografie uzuală, cu derulare cronologică a întîmplărilor, fără surprize estetice, o angajare a cinematografului în susţinerea unui acces cît mai comod al spectatorului la viaţa personajelor de pe ecran. Subiectul e destul de picant încît să trezească prin forţe proprii interesul publicului - şi cum ţinta este publicul, cel mai bun lucru pentru acest proiect e dat de faptul că Soderbergh se mulţumeşte să asigure cursivitatea istoriei de pe ecran.
Filmul prezintă relaţia de cîţiva ani dintre pianist şi tînărul Scott Thorston; cufundarea acestuia din urmă în lux şi sex, lucruri ce treptat ajung să susţină o iubire uriaşă. O prezentare cu vino'ncoa a cuceririi tînărului de către Liberace, apoi o perioadă calmă, de caldă prosperitate a iubirii, şi declinul, cînd între cei doi apar probleme normale, precum într-o familie heterosexuală capricioasă. Cu un ton relaxat al relatării, pornirile faraonice ale lui Liberace sînt astîmpărate constant de tuşele ironice în care autorul îl înfăşoară pe personaj, fin şi cu căldură. Un film normal, de pluton comercial, care trebuie privit ca atare.