Prologul: În ritmul percuţiilor live, şapte preotese profeţesc era neagră a umanităţii.
Faptele: Energiile dezălnţuite ale mulţimilor asaltează în valuri, ameninţă şi se retrag supuse, după legea eternă a fricii şi revoltei. Scene ce trimit la energia operei grafice a lui Goya mărturisesc destinul autodistructiv al fiinţei umane.
Post scriptum: Exemplare salvate ale speciei rescriu continuu, cu sângele si cenuşa corpurilor lor, istoria umanităţii. Covorul alb, expus la final, e palimpsestul acestei lupte între instinctul morţii şi cel al supravieţuirii.