Legitimaţie de existenţă - O piesă despre mamă şi patrie la FITS, 2013

Fiecare copil poartă pe umeri greutatea trecutului turbulent al Mamei (matka, în limba poloneză, corespunde cuvântului matcă în limba română şi poate avea următoarele semnificaţii: origine, obârşie, placentă, uter, matrice, albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare care depune ouă, regină, mamă), supravieţuitoare a Holocaustului, a războiului, a bombardamentelor care au nimicit Varşovia, a avioanelor de luptă, a tuturor cruzimilor şi ororilor istoriei recente. Suferinţa Mamei are, fără nicio îndoială, un loc în Istorie, iar dovada existenţei ei este incontestabilă. Copilul este copleşit de monumentalitatea Istoriei, veşnica plângere a Mamei îl ţine captiv în propria ei suferinţă, pe care copilul refuză să şi-o asume, pentru că nu-i aparţine. Viaţa copilului este lipsită de tragism, el face parte din generaţia post-war, s-a născut atunci când toate evenimentele care au marcat Istoria au luat sfârşit. Viitorul lui are aspect cadaveric, el nu are legitimaţie de existenţă.
 
Spectacolul O piesă despre mamă şi patrie / A Piece on Mother and the Fatherland, în regia lui Jan Klata, a fost prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu în secţiunea Focus Polska. Jan Klata este interesat de evenimentele istoriei recente, iar discursul său incisiv despre trecut se resimte în fiecare montare a sa; asamblează cu uşurinţă pasaje poetice cu dialoguri nevrotice, momente muzicale cu infiltraţii rock şi introduce corul ca într-o tragedie antică. Spectacolul lui Klata surprinde ambivalenţa caracteristică relaţiei mamă - copil, permanentul switch dragoste - ură, strâns unite de cordonul ombilical, sursă a resentimentelor reciproce.