Montarea lui Erenburg este o analiză psihologică minuţioasă, un efort de a răspunde la întrebări universale: de ce nu putem fi fericiţi? şi ce anume ne împiedică să observăm posibilitatea fericirii care este acum şi aici? Fiecare personaj are durerea sa, frământările sale, iar tristeţea se preschimbă în suferinţă fizică. A visa cu ochii deschişi este la fel de epuizant ca o zi lungă de muncă. Cu cât discursul devine mai absurd, mai patetic sau mai comic, cu atât suferinţa lor devine mai intensă. Trei surori pare o farsă sinistră şi revoltătoare a destinului care le refuză progresiv celor trei protagoniste orice şansă de împlinire, frustrându-le şi vlăguindu-le de energie.
În ultima scenă, cele trei surori formează pentru prima dată un grup, iar cu ochii seceraţi de lacrimi, Olga rosteşte celebrul monolog final ca o dictare şcolară accentuând fiecare semn de punctuaţie parcă pentru a sublinia că semnificaţia textului nu poate fi pusă la îndoială: Surorile mele dragi virgulă viaţa noastră nu s-a sfârşit încă semnul exclamării s-o trăim deci semnul exclamării muzica asta este atât de veselă virgulă este atâta bucurie în ea semnul exclamării parcă te îndeamnă să trăieşti puncte puncte încă puţin şi o să ştim pentru ce am trăit virgulă pentru ce suferim semnul exclamării dacă am şti punct dacă am şti punct
Descarcă programul FITS, 2013 aici..