Ilinca Anamaria Prisăcariu: Spune-mi puţin despre momentul în care te-ai "întâlnit" cu teatrul. În ce conjunctură spaţială şi temporală (sau poate interstelară) s-a întâmplat şi ce te-a determinat să îi faci loc în viaţa ta?
Ada Galeş: Cu "teatrul" încă nu ştiu dacă m-am întâlnit. Nu ştiu ce înseamnă. Ştiu doar că de la un moment dat ceva în mine s-a schimbat. Ştiu că vreau să învăţ. Ştiu că în generală mă prosteam cu o seriozitate nemărginită, pentru că în liceu voiam să dau la facultate. Că sunt plină de entuziasm şi creativitate şi că vreau să descopăr. Ştiu că la un moment dat, am jucat un spectacol pentru nişte militari. Şi a venit o femeie plângând şi mi-a zis că a înţeles. Ştiu că în alt moment dat, am fost în sală la un spectacol care pe mine m-a marcat şi că am tremurat de o mie de ori mai tare când m-am dus să-i felicit decât la orice pas micuţ de-al meu făcut pe scenă. Ştiu că pisica mea se ascunde când fură bricheta de pe masă. Nu ştiu ce e teatrul. Ştiu că îl iubesc, preţuiesc şi doresc.
I.A.P.: Cum arăta viaţa ta înainte de a face cunoştinţă cu Ideo Ideis? Ce s-a întâmplat atunci când ai mers pentru prima dată şi cu ce te-a schimbat această experienţă?
A.G.: Înainte nu eram prietena cea mai bună a celei mai bune prietene. După, am devenit. Nu ştiu cum era înainte. Sigur că ştiu, dar parcă ştiu mai bine lucrurile de după, sunt mai clare şi mai luminoase.
I.A.P.: Ai putea oferi o imagine în ansamblu a Ideo Ideis din anul 2007?
A.G.: Shtanga Boyz încă îşi aprofundau teoria ştăngii perfecte şi se bucurau când cineva nu avea decor, Andreea Borţun şi Alex Ion vorbeau cu tine din mers, juriul bântuia majestuos, în ochii mei, prin cămin. Se mânca la cantină, Conciato era "localul de duminică", duşurile se înfundau. Atelierul de teatru erau mulţi şi nu încăpeau într-o cameră, trainerii erau zei. Aveam fluturi în stomac şi de zi şi de noapte (dar nu molii, că de alea îmi era frică pe atunci). Ţin minte că am împrumutat şi un coşciug pentru spectacol şi ni l-au dat de la pompe funebre fără prea multe întrebări. Taxiul costa 5 lei oriunde voiai să mergi şi nu îţi zicea nimeni în câte minute vine. Ziceau bine şi închideau. Şi venea. Asta se întâmplă şi acum. Mi-am pierdut o rochie şi o pereche de pantofi. Era magic. Eram împreună.
I.A.P.: Cu ce este diferit faţă de celelalte experienţe pe care le-ai trăit până acum?
A.G.: E diferit pentru că e vorba despre tine. A fost dintotdeauna şi din ce în ce mai tare (pentru că s-a dezvoltat din toate punctele de vedere) vorba despre noi. Nu doar despre teatru, ci despre noi ca oameni. Şi ăsta e un lucru vizibil în timp. Te face să vrei. În primul rând să vrei să fii un om frumos şi să îţi lărgeşti perspectivele, să nu te limitezi, să te dezvolţi.
I.A.P.: De ce ai simţit nevoia de a reveni de-a lungul timpului şi în ce împrejurări ai făcut-o?
A.G.: Pentru că mă simt bine şi pentru că atâta entuziasm autentic pe metru pătrat e magic. Pentru că te face să te simţi cineva. Un cineva care nu poate fi fără ceilalţi. Un cineva care nu ţine doar de teatru, dar e prin teatru.
I.A.P.: Cu ce eveniment din viaţa ta ai putea asocia Ideo Ideis?
A.G.: Asociez Ideo Ideis cu momentul în care am început să aflu cine sunt. Mai e o cale lungă şi sper cumva să nu aflu prea repede, pentru că de curând am tot început să descopăr nişte lucruri foarte drăguţe. Îl asociez cu asta pentru că mi-a dat libertatea să vreau să aflu.
I.A.P.: Care a fost, pentru tine, momentul cheie din cadrul acestui festiva l(de la prima ta ediţie până în prezent) şi cum te-a influenţat acesta?
A.G.: S-a terminat spectacolul. Numărătoarea inversă de Saviana Stănescu. Spectacol care fusese terminat cu o noapte înainte. Am urcat la feedback-ul cu juriul. Ne-au zis că a fost prost, cum am putut, ce a fost în capul nostru şi variaţiuni pe aceeaşi temă. Ana Cucu, actuală studentă la master regie anul 2, se înverzise şi cerea explicaţii, Vlad Pavel, care abia a terminat masterul în actorie, tăcea, el gri la faţă, nu verde, iar eu, evident, mai aveam puţin şi începeam să plâng, da foarte puţin, unii ar putea spune că mi-a şi curs o lacrimă, dar se înşeală (poate două). Au tăcut. S-au ridicat în picioare şi ne-au aplaudat. Păi chiar că am plâns. Un alt moment magic a fost când eram în sală, la spectacolul unor alţi colegi şi îmi tremura stomacul pentru ei. Mi-am dorit să fie bine, fără să-mi propun, fără să-i cunosc. Ştiam că erau aici ca şi mine, pentru acelaşi lucru. Care? Habar n-am.
I.A.P.: Care este aportul tău la scrierea istoriei Ideo Ideis?
A.G.: I-am zis Andreei să mă cheme să şterg podele într-un an, să fac ceva, orice, cumva să dau înapoi ce am primit. Nu ştiu care e aportul meu. Poate că am convins nişte oameni de ce a însemnat pentru mine. Poate că i-am convins să vină să vadă ce înseamnă pentru ei. Oricine ar fi ei, orice vârstă ar avea, orice ar vrea să facă cu viaţa lor, că ăsta e un eveniment de trăit. Haideţi să scriem împreună!
Alte chestii: Cum m-am împrietenit cu Ana Cucu: Nu ne suportam prea bine. Ea făcea şi regia la Numărătoarea inversă şi juca. Am fost nominalizate amândouă la ce cea bună actriţă. Premiul era o noapte la Hilton. Mare premiu... Am câştigat eu şi am zis că mergem împreună. Şi am mers. În timp ce săream în pat, în aşternuturile de frişcă, am făcut un pact: că dacă iau şi anul următor mergem tot împreună. În al doilea an ne-am perfecţionat: am coborât la masă, am luat sticla de vin de 400 de lei pe jumătate plină şi am golit-o într-un pet, să îi ducem lui Vlad Pavel, care era la cămin, primul an primise doar gem de la micul dejun (şi el fusese cu un an înainte, anul acesta îi cedase weekendul lui Liviu Chiţu, cu care a împărţit premiul). Aştept o erată din partea domnişoarei Cucu dacă nu e aşa cum zic.
Stresul era cumva nestresant. Decorul se termina de făcut cu o noapte înainte. Eu uitam să mănânc. Iar finalul se năştea de la sine, de obicei în ultima seară.
Lumea în 2007:
1 ianuarie: România şi Bulgaria au devenit membre ale Uniunii Europene;
25 ianuarie: La cea de-a treia Olimpiadă Internaţională de Matematică şi Fizică, elevii români au obţinut locul I, cu două medalii de aur şi trei de bronz, în Kazakhstan;
30 ianuarie: Microsoft lansează Windows Vista şi Microsoft Office 2007;
8-18 februarie: Are loc cea de-a 57-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin; Tuya de hun shi / Nunta Tuyei primeşte Ursul de Aur.
25 februarie: Cea de-a 79-a ediţie a Premiilor Oscar s-a desfăşurat la Kodak Theatre din Hollywood; The Departed - cel mai bun film; Martin Scorsese - cel mai bun regizor (pentru acelaşi film)
16-27 mai: Festivalul de Film de la Cannes aduce un imens succes pentru cinematografia românească: Palme d'Or pentru 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, filmul lui Cristian Mungiu (vezi aici), alături de premiul FIPRESCI şi premiul Juriului Ecumenic. Filmul (neterminat) al lui Cristian Nemescu, California Dreamin' (nesfîrşit) cîştigă premiul secţiunii Un Certain Regard. Preşedintele Juriului secţiunii principale a fost Stephen Frears.
1 decembrie: Filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, a obţinut Marele Premiu al Academiei Europene de Film pe 2007, echivalentul european al Oscarului, iar Cristian Mungiu a obţinut premiul pentru cel mai bun regizor;
10 decembrie: Trupa Led Zeppelin se reuneşte şi susţine un concert pe arena O2 din Londra.
România în 2007:
1 ianuarie: Sibiu devine pentru un an Capitală Culturală Europeană;
31 ianuarie: Bill Gates ajunge în Bucureşti pentru inaugurarea Centrului de Suport Tehnic al Microsoft România şi lansarea în România a sistemului de operare Windows Vista;
19 martie: 100 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade;
20 martie: Familia regală intră oficial în posesia Castelelor Peleş şi Pelişor şi a terenurilor aferente;
25 martie: Uniunea Europeană aniversează 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, prin care au fost puse bazele Comunităţii Economice Europene;
26 martie: Prima ediţie a Premiilor Gopo; premiul pentru cel mai bun film, cea mai bună regie şi cel mai bun scenariu: A fost sau n-a fost?, în regia lui Corneliu Porumboiu; Premiul pentru întreaga activitate: Lucian Pintilie
29-31 martie: Prima ediţie a Festivalului internaţional de scurt şi mediu metraj NexT, dedicat lui Cristian Nemescu şi Andrei Toncu
23 aprilie: A XV-a ediţie a Galei Premiilor UNITER are loc la Sibiu; Cel mai bun spectacol: Elizaveta Bam, după Daniil Harms, Teatrul "L.S. Bulandra" Bulandra, Bucureşti (regia: Alexandru Tocilescu); Radu Afrim primeşte al doilea trofeu consecutiv pentru cel mai bun regizor pentru spectacolul joi.megaJoy de Katalin Thuroczy, Teatrul Odeon, Bucureşti; Purificare de Sarah Kane, Teatrul Naţional Cluj (regia: Andrei Şerban) primeşte doar premiul pentru debut şi cea mai bună actriţă în rol principal
24 mai - 3 iunie: Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu 2007 are o ediţie specială în anul Capitalei Culturale Europene, lucru care se datorează şi bunului renume al FITS. Spectacolul eveniment al Festivalului: Viaţa cu un idiot în regia lui Andriy Zholdak
august: Sub auspiciile Institutul Cultural Român de la New York şi la iniţiativa Corinei Şuteu, debutează Academia Itinerantă Andrei Şerban. Prima ediţie se va finaliza cu un spectacol (prezentat şi la New York) cu Spovedanie la Tanacu, după cartea non-ficţională omonimă a Tatianei Niculescu-Bran. Acelaşi text va sta la baza filmului lui Cristian Mungiu, După dealuri, premiat pentru scenariu şi actriţe în rol principal la Cannes 2012;
1-23 septembrie: are loc la Bucureşti Festivalul George Enescu: în cadrul festivalului are premieră spectacolul lui Gigi Căciuleanu OuiBaDa;
19 septembrie: Premiera oficială a spectacolului Faust, de Silviu Purcărete, cu Ilie Gheorghe şi Ofelia Popii;
18 octombrie: 100 de ani de la naşterea lui Mihail Sebastian;
13 decembrie: Revista România literară, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul declară Aripa dreaptă, ultimul volum din trilogia Orbitor de Mircea Cărtărescu drept "Cartea Anului 2007";
Ideo Ideis în 2007:
A doua ediţie a Festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis, 2-9 august 2007, Alexandria;
Participă trupe din Bacău (două trupe), Botoşani, Timişoara (două), Iaşi, Craiova, Bacău şi Arad; Juriul e format din: Cătălin Ştefănescu (realizator al emisiunii TV Garantat 100%, preşedintele juriului), Marius Manole (actor), Andi Vasluianu (actor), Alina Herescu (scenografă), Ana Maria Nistor (profesor la Facultatea de Teatru (U.N.A.T.C), critic şi teoretician)
Patru zile dedicate unor ateliere de teatru (traineri: Adrian Damian, Adrian Nicolae, Alexandru Pavel, Andrei Grosu, Erwin Simsensohn, Gabriel Călinescu, Horia Suru, Mihai Prejban, Pavel Bârsan, Vlad Logigan), trei zile în care se prezintă spectacolele trupelor selecţionate;
Cel mai bun spectacol: Numărătoarea inversă, POT, Braşov;
Cea mai bună actriţă în rol principal: Ada Galeş, Numărătoarea inversă, POT, Braşov;
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Aida Avieriţei, De veghe în lanul de secară, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Cel mai bun actor în rol principal: Vlad Pavel, Numărătoarea inversă, POT, Braşov;
Cel mai bun actor în rol secundar: Alexandru Dobinciuc, De veghe în lanul de secară, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Cea mai bună scenografie: Numărătoarea inversă, POT, Braşov;
Cea mai bună mişcare scenică: Mormântările lui Popescu, HEAVENLY HELL, Timişoara;
Cea mai bună coloană sonoră: Numărătoarea inversă, POT, Braşov;
Premiul Ideo Ideis: Solar, MORPHIA, Craiova;
Premii speciale: ACT, Bacău & ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani
Descarcă caietul-program al Ideo Ideis, 2013 aici..