(foto: Adi Bulboacă)
Diana Anghelache: Ai participat la workshopul de scenografie. Ai lucrat singură sau cu cineva?
Maria Milatinovici: Scenografia pe care am realizat-o am făcut-o împreună cu colega mea Alla Ivanov care este plecată acum la Moscova pentru o bursă.
D.A.: Cum aţi ajuns să lucraţi împreună? Aţi vorbit dinainte sau s-a întâmplat doar?
M.M: Nu, nu! Am tras la sorţi la workshop. Aşa a fost să fie! Amândurora ne place scenografia şi regia şi cam asta vrem sa facem mai departe. Faptul că am lucrat la acelaşi proiect fiind din aceeaşi trupă, Bon Ton, a fost doar o întâmplare.
D.A.: Cum aţi colaborat?
M.M: Destul de bine! Ideile au venit pe parcurs iar la un moment dat am ajuns să avem aceleaşi idei, ceea ce e foarte bine. A fost interesant!
D.A.: Prin aceasta scenografie aţi creat varianta voastră de piesă sau aţi rămas în tiparele clasice?
M.M: La workshopul de scenografie am avut ca temă Conu' Leonida faţă cu reacţiunea. Ideea a fost aceea de a arăta celorlalţi cum vedem noi această piesă pusă în scenă. Noi am schimbat practic tot! Şi textul şi tot! Pe Conu' Leonida şi pe Eftimiţa i-am făcut amanţi, iar Safta este persoana care îi descoperă. Proiectul nostru este împărţit în două părţi, e vorba de o turnantă care se roteşte mereu, iar o parte este la 1860, iar cealaltă este în prezent. Cei doi se retrag în respectivul loc pentru a se vedea, dar devin paranoici şi atenţi la orice mişcă pentru că sunt speriaţi de ideea că i-ar putea găsi cineva. Devin isterici şi încep să inventeze lucruri. Revolta este de fapt în ei înşişi iar în varianta noastră piesa se termină atunci când Safta îi găseşte pe cei doi. De aici e liberă interpretarea.
D.A.: Care a fost ideea principală pe care aţi vrut să o transmiteţi când aţi început să lucraţi la acest proiect?
M.M: Ce am vrut noi să arătăm? Faptul că oamenii au aceleaşi probleme dintotdeauna şi că în ziua de azi nu s-a schimbat absolut nimic.
D.A.: Majoritatea celor care vin aici şi spun că vor să urmeze mai departe o carieră în teatru aleg de obicei actoria. Am înţeles de la tine că tu ai vrea să alegi regia. Cum de ai ales să te îndrepţi spre regie?
M.M: Regia este ceea ce îmi place şi aş dori să fac pe viitor, dar momentan sunt în clasa a X-a deci mai am timp. Cum de regie? Mi se pare că atunci când eşti regizor nu ţi se impun limite. Ca actor vei avea în viaţa momente în care vei întâlni nişte bariere - când nu poţi să faci un lucru aşa cum vrei tu ci trebuie să îl faci aşa cum spune regizorul. Ca regizor poţi să faci un spectacol după placul tău. Poţi sa transmiţi în felul în care vrei tu, nu îţi impune nimeni un mod anume, poţi să pui tot timpul ideile tale în aplicare iar perspectiva asta mie mi se pare mult mai interesantă.
D.A.: Regie teatru sau regie film?
M.M: Dacă ar fi să aleg aş alege regie teatru. Am încercat să fac un filmuleţ. A fost un dezastru pentru că nu am răbdare să stau să lucrez fiecare cadru.
D.A.: Înţeleg că ai scris o piesă pe care vrei să o pui ulterior în scenă...
M.M: Da, am scris o piesă şi am terminat-o, una am început-o dar nu am mai lucrat la ea de 2 luni. Am avut ideea de a o pune în scenă, dar am nevoie de actori şi de timp. Este un proiect în desfăşurare.
D.A.: Aveţi parte de susţinerea coordonatorului vostru în privinţa asta?
M.M: Da, avem toată susţinerea, chiar şi spectacolul nostru, al Bon Ton-ului, e un colaj pentru că toată lumea a venit cu idei. De exemplu la dansurile din spectacol, toată lumea a venit cu câte o sugestie. Nu cred că este lucru la care să nu fi participat mai mulţi dintre noi şi e foarte drăguţ pentru că regizorul ne încurajează să ne exprimăm ideile.
D.A.: În final vreau să îmi spui daca tu personal eşti mulţumită de rezultatul final? De felul în care a ieşit scenografia?
M.M: Am avut un timp destul de limitat. Probabil că ar fi ieşit ceva mai grandios dacă am fi avut mai mult timp, dar este bine şi aşa.
Descarcă caietul-program al Ideo Ideis, 2013 aici..