Ilinca Anamaria Prisăcariu: Spune-mi puţin despre momentul în care te-ai "întâlnit" cu teatrul. În ce conjunctură spaţială şi temporală (sau poate interstelară) s-a întâmplat şi ce te-a determinat să îi faci loc în viaţa ta?
Liviu Chiţu: E foarte simplu. După ce depăşisem cu mult vârsta la care îmi doream să devin o macara, Michael Jackson sau fotbalist, am participat la un fel de audiţie organizată de profesoara de limba română şi mai apoi prietenă, doamna Cătălina Stanciu şi de colegi mai mari. Eram în clasa a noua, chiar la început şi la ziua liceului am prezentat un monolog, în faţa colegilor şi a profesorilor, Un parazit de M. Gosenko, text ales în urma aprigelor certuri purtate cu mama, căreia îi mulţumesc şi acum pentru că nu m-a lăsat să merg cu o imitaţie proastă de Nea Marin. De aici, am format o trupă şi am participat la câte festivaluri de teatru pentru amatori am putut. Deci "întâlnirea" s-a produs aşa: 1. Nu mi-a plăcut să merg la şcoală şi atât, simţeam că trebuie să fac în acelaşi timp ceva ce sparge tiparele impuse de către această instituţie. 2. Eram la începutul clasei a noua. 3. Teatrul, la Sinaia, există, dar extrem de rar.
I.A.P.: Cum arăta viaţa ta înainte de a face cunoştinţă cu Ideo Ideis? Ce s-a întâmplat atunci când ai mers pentru prima dată şi cu ce te-a schimbat această experienţă?
L.C.: Înainte de Ideo Ideis participasem la festivaluri de teatru pentru amatori, câştigasem premii, primisem laude şi totul era minunat. La Alexandria am avut parte de acelaşi lucru, numai că timp de o săptămâna am lucrat la ateliere cu oameni care chiar ştiau despre ce e vorba, nu doar credeau că ştiu, aşa cum făceam noi, am jucat şi am primit feedback-ul juriului format din oameni pe care nu îi cunoşteam personal, dar cărora dintr-o dată le păsa de noi, de parcă ei ar avea mai mult de câştigat din această experienţă decât noi şi am văzut spectacole cu actori pe care îi văzusem doar la televizor. Toate fiind lucruri pe care la nici un alt festival nu le-am cunoscut.
I.A.P.: Ai putea oferi o imagine în ansamblu a Ideo Ideis din anul 2008?
L.C.: Ideo Ideis în 2008 a fost prima treaptă cu adevărat importantă pentru mine a scării pe care continui să urc şi acum după ce am terminat Masteratul de actorie la UNATC Bucureşti. "Vino să ne vezi cum creştem!", spuneau ei atunci. Asta continui să spun acum şi eu, în fiecare vară la Alexandria.
I.A.P.: Cu ce este diferit faţă de celelalte experienţe pe care le-ai trăit până acum?
L.C.: Sunt un mare fan al aplauzelor. Sau, mai bine spus, al momentului întâlnirii plecăciunilor celor de pe scenă cu aplauzele celor din sală, indiferent de statutul în care mă aflu. Îmi aduc aminte cu sfinţenie primele aplauze, la liceu, pentru că au fost primele şi pentru că m-au surprins şi vrăjit definitiv şi îmi aduc aminte cele mai călduroase aplauze pe care le-am primit vreodată, la Ideo Ideis, de fiecare dată când am urcat pe scenă.
I.A.P.: De ce ai simţit nevoia de a reveni de-a lungul timpului şi în ce împrejurări ai făcut-o?
L.C.: În 2008 eram deja în clasa a XII-a. Nu mai puteam participa în cadrul concursului. Şi pentru că nu am ocolit niciodată munca fizică, am intrat în familia Ideo Ideis că voluntar în Shtanga Boyz (băieţii din departamentul tehnic). Am învăţat multe şi de aici. De ce? Pentru că oamenii de acolo - organizatori, traineri, juriu, participanţi - formează o echipă, mai mult, o familie ce deschide minţi şi suflete ghidate de aceeaşi pasiune: teatrul.
I.A.P.: Cu ce eveniment din viaţa ta ai putea asocia Ideo Ideis?
L.C.: Habar nu am. E foarte greu de spus pentru că nu pot să îi găsesc termen de comparaţie cu ceva, altceva din viaţa mea. Merg de câţiva ani şi la alte festivaluri din ţară, ca trainer şi chiar şi aşa, pentru mine Ideo ideis e unic.
I.A.P.: Care a fost, pentru tine, momentul cheie din cadrul acestui festival (de la prima ta ediţie până în prezent) şi cum te-a influenţat acesta?
L.C.: După ce am jucat, la ediţia din 2008, oameni ca Marius Manole, Cătălin Ştefănescu şi alţii au început să se intereseze de ceea ce urma eu să fac, adică dacă voi da admitere la teatru. Am spus că da, era chiar în ultima zi, la petrecerea de final, dar că nu sunt pregătit, deşi mai aveam doar două săptămâni. Şi atunci Vlad Logigan mi-a recomandat câteva poezii şi povestirea pe care am şi ales-o la admitere. Asta m-a marcat poate cel mai mult. Am înţeles atunci cât de important e pentru mine să fac ceea ce îmi propusesem şi mult mai târziu am înţeles cât de important este sprijinul de orice fel acordat celor mai tineri şi mai puţin experimentaţi. Recunosc, unul din motivele pentru care merg la câte festivaluri pot, este pentru a regăsi prospeţimea şi plăcerea jocului pe care o aveam şi pe care acum o văd acum în spectacolele liceenilor. Asta mă încarcă de mult bine care îmi serveşte pe post de provizie când sunt departe de festival.
I.A.P.: Care este aportul tău la scrierea istoriei Ideo Ideis?
L.C.: Nu scriu istorie. Nici istoria Ideo Ideis nu o scriu eu. Eu am câştigat premiul Ideo Ideis cu trupa "Oglinzi" din Sinaia şi premiul pentru cel mai bun actor în rol principal pe care l-am împărţit cu Vlad Pavel din trupa "POT" din Braşov, cu care am împărţit şi următorii 5 ani de facultate. Tot împreună o să jucăm în 2013 la Alexandria Elixirul, un spectacol de Mihai Gruia Sandu şi Ştefan Lupu, alături de colegii de la masterat, printre care se numără şi alţi foşti participanţi la Ideo Ideis. Deci, cum spuneam, nu eu scriu istoria, ea se scrie singură, iar noi, toţi cei care mergem la Alexandria în fiecare an, doar o susţinem, noi doar îi oferim condeiul.
Lumea în 2008:
2008 - Anul Internaţional al planetei Pământ
13 ianuarie: 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, filmul lui Cristian Mungiu premiat cu Palme d'Or la Cannes 2007, nu îşi transformă nominalizarea la Globul de aur pentru film străin într-un premiu (premiul e luat de Le scaphandre et le papillon)
7-17 februarie: A 58-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin; Ursul de aur pentru cel mai bun film este câştigat de filmul Tropa de elite (José Padilha); O zi bună de plajă (regia: Bogdan Mustaţă) primeşte Ursul de aur pentru scurtmetraj:
10 februarie: A 50-a ediţie a premiilor Grammy a avut loc la "Staples Center" în Los Angeles, California. Marea câştigătoare: Amy Winehouse pentru Rehab şi Back to Black (a cincea solistă care primeşte cinci premii într-un an, după Lauryn Hill, Norah Jones, Alicia Keys şi Beyoncé); Robert Plant primeşte, alături de Alison Krauss, un premiu pentru cea mai bună colaborare pop pentru solişti vocali (Gone Gone Gone (Done Moved On)), iar JJ Cale & Eric Clapton iau premiul pentru album de blues (The Road to Escondido).
24 februarie: La Kodak Theatre din Hollywood, California a avut loc a 80-a ediţie a premiilor Oscar; No Country for Old Men - cel mai bun film; Joel Coen şi Ethan Coen - cel mai bun regizor (pentru acelaşi film); omiterea lui 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile de pe lista scurtă de nouă filme din care se aleg cele cinci nominalizări naşte multe proteste din partea criticilor americani;
24 februarie: Fidel Castro se retrage de la conducerea Cubei;
14-25 mai: A 61-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes; Laurent Cantet obţine Palme d'Or pentru filmul Entre les murs; Megatron (regia: Marian Crişan) ia Palme d'Or pentru scurtmetraj;
31 mai: Usain Bolt stabileşte primul său record mondial pe 100 m cu timpul de 9,72 secunde;
27 iunie: Bill Gates părăseşte Microsoft pentru a se dedica activităţilor Fundaţiei Bill & Melinda Gates;
29 iunie: Thomas Beatie, primul bărbat care rămâne însărcinat, dă naştere unei fetiţe;
8-24 august: Jocurile Olimpice de la Beijing - China devine prima putere olimpică, obţinând 51 de medalii de aur din 100; Usain Bolt câştigă aurul la 100 şi 200 m şi la ştafetă 4 x 100 m, cu nou record mondial la prima (9,69 secunde) în ciuda unei încetiniri pentru a celebra victoria cu câţiva paşi înainte de final (va repeta tripla de aur la Olimpiada de la Londra, 2012);
septembrie: În Statele Unite izbucneşte criza; banca de investiţii Merrill Lynch este preluată de Bank of America, iar banca de investiţii Lehman Brothers intră în faliment
4 noiembrie: Barack Obama este ales cel de-al 44-lea peşedinte al Statelor Unite; primul afro-american preşedinte al SUA;
România în 2008:
3 martie: La Palatul Regal se desfăşoară Gala Premiilor Gopo, câştigă filmul 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, în regia lui Cristian Mungiu;
2-4 aprilie: Summit NATO la Bucureşti;
14 aprilie: Unchiul Vania (regia: Andrei Şerban), producţie a Teatrului Maghiar de Stat, Cluj Napoca cîştigă premiul pentru cel mai bun spectacol şi cel mai bun regizor şi împarte cu Faust premiile pentru rol principal (András Hatházi, respectiv Ofelia Popii) la premiile UNITER,
aprilie: Premiera spectacolului Cvartet pentru o lavalieră, de Vava Ştefănescu.
22 mai: Prima ediţie a Premiilor Naţionale pentru Artă. Premiul pentru Cinematografie ii revine lui Cristian Mungiu, premiul pentru Literatură lui Mircea Cărtărescu;
27 mai - 1 iunie: Prima ediţie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului, One World Romania;
30 mai: Cea de-a 7-a ediţie a Festivalul Internaţional de Film Transilvania; filmul mexican Shakespeare colţ cu Victor Hugo / Intimidades de Shakespeare y Victor Hugo (r. Yulene Olaizola), câştigă Marele premiu, iar Omar Shargawi obţine premiul pentru regie (pentru Ma salama Jamil); Elevator (regia: George Dorobanţu) câştigă Premiul pentru debut în cadrul Zilelor Filmului Românesc; se oferă două premii pentru întreaga carieră actriţelor Catherine Deneuve şi Tamara Buciuceanu Botez, iar Radu Beligan obţine premiul de excelenţă;
29 octombrie: Ediţia I a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti;
30 noiembrie: Au loc alegeri parlamentare;
Ideo Ideis în 2008:
A treia ediţie a Festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis, 7-14 august 2008, Alexandria;
Participă trupe din Bacău (două), Bucureşti, Alexandria, Botoşani, Târgu Mureş, Timişoara, Craiova, Sinaia (două), Braşov şi Piatra Neamţ. Juriul e format din: Cătălin Ştefănescu (realizator al emisiunii TV Garantat 100%, preşedintele juriului), Marius Manole (actor), Ana Maria Nistor (profesor la Facultatea de Teatru (U.N.A.T.C), critic şi teoretician), Alina Herescu (scenografă) şi Vlad Logigan (actor).
Patru zile dedicate unor ateliere de teatru (traineri: Adrian Nicolae, Alexandru Pavel, Alin State, Andrei Narcis Grosu, Cosmin Natanticu, George Costea, Mihai Prejban, Pavel Bârsan, Tudor Lucanu, Vlad Cristache), trei zile în care se prezintă spectacolele trupelor selecţionate.
Cel mai bun spectacol: Şcoala lui Gufi, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Cea mai bună actriţă în rol principal: Ada Galeş, Extreme, POT, Braşov;
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Ada Lupu, Şcoala lui Gufi, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Cel mai bun actor în rol principal: Liviu Chiţu, Două suflete, OGLINZI, Sinaia; Vlad Pavel, Extreme, POT - Braşov;
Cea mai bun actor în rol secundar: Ionuţ Dobre, Două suflete, OGLINZI, Sinaia;
Cea mai bună regie: Şcoala lui Gufi, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Cea mai bună scenografie: Şcoala lui Gufi, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Cea mai bună mişcare scenică: Şcoala lui Gufi, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Cea mai bună coloană sonoră: Şcoala lui Gufi, ATELIERUL DE TEATRU, Botoşani;
Premiul IDEO IDEIS: Două suflete, OGINZI, Sinaia;
Premii speciale: Alina Iacoviţă, MORPHIA, Craiova; TRIMBULINZII, Sinaia.
Descarcă caietul-program al Ideo Ideis, 2013 aici..