UNATC Bucureşti
Participă la Gala Tânărului Actor 2013 la secţiunea individual cu Doris din Fata de mătase artificială de Irmgard Keun.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Alexandra Apetrei: Habar nu am... Majoritatea amintirilor mele sunt în teatru, cu teatru despre teatru. Ai mei sunt ambii actori, aşa că teatrul a fost pentru mine un dat, o constantă, nu o alegere sau o întâmplare.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
A.A.: Există întâlniri plăcute sau mai puţin plăcute, dar toate sunt benefice. Familia, Dumnezeu şi Teatrul. Ne reîntâlnim zilnic şi mă simt norocoasă.
O.H.: Teatru, film sau...?
A.A.: Teatru, film şi televiziune.
O.H.: Din ce se compune un actor?
A.A.: Nu ştiu. În primul rând sunt foarte tânără şi mai am multe de învăţat şi apoi treaba cu actoria mi se pare foarte greu de explicat. Declan Donnellan spune că nu există actori mai proşti sau mai talentaţi, ci doar actori cu mai multe sau mai puţine blocaje. Gândul ăsta mă surprinde şi mă mişcă de fiecare dată.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
A.A.: Nu am o felie de teatru, dar am o dorinţă foarte mare şi în acelaşi timp un regret. Mi-ar plăcea să fac şi să văd Physical theatre în România.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
A.A.: Atât ca actor cât şi ca spectator cred că trebuie să fii curios, curajos şi generos.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
A.A.: Comunicarea între actor şi public se întâmplă în timpul spectacolului. Mai mult nu ştiu ce să spun.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.A.: Nu ştiu de ce, dar eu sunt absolut sigură că mă aşteaptă lucruri mari şi frumoase.