Universitatea de Arte Tîrgu-Mureş, clasa Dana Lemnaru
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea individual cu Tillsonburg de Malachy McKenna.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Adelin Ilie: Cred că eram prin clasa a VII-a sau a VIII-a, nu mai ţin minte exact, şi profesoara mea de română de pe vremea aia a vrut să "regizeze" un moment din O scrisoare pierdută. Eu am făcut ceva ce trebuia să fie Brânzovenescu. Îmi amintesc cu drag de momentele ale. Eram mic şi inocent şi plin de emoţii.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
A.I.: Pentru mine porţile teatrului s-au deschis în momentul în care l-am cunoscut pe domnul Ştefan Lupu, profesorul meu de teatru de la Şcoala Populară de Arte din Târgovişte. Îi mulţumesc foarte mult pentru că m-a îndrumat în direcţia asta şi pentru că m-a ajutat să mă descopăr.
O.H.: Teatru, film sau...?
A.I.: Teatru, film sau orice altceva capabil să stârnească râsete sau plânsete.
O.H.: Din ce se compune un actor?
A.I.: Talent+muncă+nebunie.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
A.I.: Zona teatrului independent mă atrage şi îmi place foarte mult. Îmi place să văd spectacole şi să joc în spectacole în care e mai importantă relaţia dintre personaje în schimbul decorului, muzicii sau ce o mai fi.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actorul, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
A.I.: Eu nu pot să învăţ. Eu fur. Asimilez cunoştinţe ascultând oameni cu experienţă în teatru şi care cred eu că au ceva de spus. Dacă stau să mă gândesc chiar am avut ocazia să lucrez şi să stau de vorbă cu oameni cu experienţă care chiar ştiu cu ce se mănâncă teatrul, artişti cu alte cuvinte. Mă bucur foarte mult că mi-au dat oportunitatea să-i ascult.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
A.I.: Hm. La întrebarea asta nu ştiu ce să răspund. Probabil să vină cât mai mult la teatru, să vadă cât mai multe spectacole pentru că teatrul înseamnă viaţă şi ar fi bine să fim toţi plini de viaţă.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.I.: Râsete sau plânsete.