Timpul a trecut şi acum mă aflu în ipostaza de părinte venit să-şi vadă copilul jucând pe scena din Alexandria şi să recunosc, făcându-mi mea culpa, că tot ce s-a spus şi s-a scris este cât se poate de adevărat. Trebuie să fii cu adevărat răuvoitor să nu remarci efervescenţa care cuprinde oraşul pentru un pic mai mult de o săptămână şi infuzia de tinereţe, cultură şi spirit creator care pune stăpânire pe el.
Încă nu-mi vine să cred că mai există oameni, tineri, adolescenţi care reuşesc să se oprească din goana nebună care ne defineşte secolul şi să vrea să se bucure de artă, să creeze artă şi să o împărtăşească necondiţionat şi altruist cu cei din jurul lor. Încă nu-mi vine să cred că mai există oameni, tineri, adolescenţi care cred încă în magie, în frumos, în prietenie, în teatru. Oameni care împărtăşesc din experienţa lor celor mai tineri decât ei, doar pentru că aşa li se pare corect şi normal. Oameni care nu te judecă, nu te jignesc, nu te ironizează, nu te mint...
Experienţa trăită de copilul meu în aceste zile nu se poate descrie în cuvinte; a fost un amestec de emoţie, curiozitate, creativitate, oboseală fizică, improvizaţie, totul trăit la intensitate maximă, cu sufletul la gură şi cu teamă că nu e timp pentru toate, că nu le poţi absorbi pe toate. Într-adevăr, Ideo Ideis este despre tine, despre cît de bun vrei să fii, despre cât de mult vrei să împarţi, despre cât de critic eşti cu tine însuţi, despre ce vrei să înveţi şi să dăruieşti celor din jurul tău.
Nu pot decât să mulţumesc umil celor care au făcut posibil acest festival, celor care au adus împreună oameni adevăraţi care mai cred încă în magie, în frumos, în prietenie, în teatru...
Descarcă caietul-program al Ideo Ideis, 2013 aici..