UNATC Bucureşti, clasa Adrian Titieni
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea grup în trei spectacole:
Aproape, de John Cariani
O anecdotă provincială, de Alexander Vampilov
Pisica verde, de Elise Wilk (citiţi textul piesei în format pdf pe LiterNet aici)
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Irina Antonie: Cred că aveam cinci ani când am venit în Bucureşti cu mama la teatrul Nottara să vedem un spectacol în care juca Horaţiu Mălăele. Mi-a plăcut foarte mult, îmi amintesc că încercam să urc cu ei pe scenă, m-a fascinat această primă întâlnire cu lumea teatrului, mi se părea ceva fantastic să stai în faţa unor oameni, să le vorbeşti şi toţi să te asculte, să te iubească, să îi faci să râdă, mi se părea minunat.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
I.A.: Cred că prima propunere foarte serioasă care m-a determinat să mă pregătesc pentru admitere a venit din partea domnului Adrian Titieni. Filmam împreună în serialul Doctori de mame şi eu eram cea mai tânără şi singura care nu avea studii aprofundate în domeniul artistic.
Până atunci mai lucrasem în televiziune şi în seriale dar părerile erau împărţite. Au fost regizori care îmi spuneau să nu fac şcoală pentru că te poate strica, îţi pierzi acel simţ firesc de a face lucrurile, dar eu cred că a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o pană acum.
Nu cred că există întâlniri negative. Le poţi percepe pe moment ca fiind negative, dar dacă tu ştii ce vrei de fapt, cred că ele te ambiţionează mai mult să îţi demonstrezi că poţi orice.
Am întâlnit şi persoane care mi-au spus că nu pot ajunge actriţă cu vocea pe care o am.
O.H.: Teatru, film sau...?
I.A.: Public Relations. Înainte să intru la UNATC sau să ajung să joc în seriale, am lucrat în televiziune în cadrul unui matinal unde am învăţat cât de important e să te promovezi, să ştii să comunici, să te faci cunoscut, să ai abilitatea să vinzi un produs creat de tine sau în care crezi.
Îmi place să cunosc oameni noi, care ar putea să ne ajute să promovam spectacolele şcolii, să găsim parteneri, să dezvoltăm cât mai multe proiecte legate de teatru şi film.
O.H.: Din ce se compune un actor?
I.A.: Cred că se compune dintr-un om plus o simţire puternică înspre a rămâne mereu copil, mereu naiv, dornic de a se juca şi de a se prosti cât mai mult.
După, apar de la sine nevoia de a lucra, de a juca spectacole, de a fi văzut, de a-ţi dezvolta cât mai multe abilităţi şi simţuri înspre relaţiile cu oamenii şi mai ales atenţia către tine însuţi.
O.H.: Care e "felia"ta de teatru?
I.A.: Deocamdată sunt spectacolele în care joc şi îmi doresc să lucrez în cât mai multe proiecte cu cât mai mulţi regizori şi oameni diferiţi de la care să învăţ cât de mult pot învăţa în acest moment al vieţii mele.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
I.A.: Ca actriţa - Foarte multă muncă, cu bucurie, promovare absolut peste tot a spectacolului şi abilitatea de a te păstra curat în lucru deşi poate ai jucat de peste o sută de ori un spectacol.
Ca spectator - Deschiderea spre a vedea lucruri noi în teatru, încrederea că există şi generaţii noi de actori talentaţi; vizionarea a cât mai multe spectacole, căci altfel nu îţi poţi forma o părere cât de cât corectă despre un spectacol.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
I.A.: Sunt reacţii diferite în funcţie de vârsta şi de poziţia socială, nu pot să spun că există un singur public şi e bun sau prost.
Cred că problema vine atunci când îţi dai seama că oamenii vor doar comedii uşoare şi merg doar dacă numele de pe afişe sunt foarte cunoscute.
Disponibilitatea publicului mi se pare o problemă - timpul pe care îl au pentru a merge la teatru şi cum reuşim noi să îi facem să îşi dorească ca în acel scurt timp liber pe care îl au să şi-l petreacă la teatru.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
I.A.: Gala Hop, admiterea la master, idei noi, texte noi şi cât mai multe proiecte bune. Înspre asta merg.