UNATC Bucureşti, clasa Adrian Titieni
Participă la Gala Tânărului Actor 2013 la secţiunea grup, cu spectacolul O anecdotă provincială de Alexander Vampilov, iar la proba impusă Răzvan Vasilescu - Căpitanul Burcea (Terminus Paradis)
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
George Lepădatu: Îmi aduc aminte foarte clar prima întâlnire cu teatrul. Eram în clasa a IX-a, în drum spre liceu, veneam de la dentist şi m-am întâlnit în tramvai cu un coleg, care tocmai intrase într-o trupă de teatru la Ploieşti. M-a întrebat dacă vreau să vin la un curs, "să văd cum e" şi apoi să iau o decizie. Mi-a plăcut încă de când am intrat în sala Teatrului "Equinox" Ploieşti. La o săptămână după ce am fost admis în trupă, am plecat cu toţii, să vedem un spectacol de teatru la Teatrul "Toma Caragiu" Ploieşti, Plastilina, semnat Radu Afrim. Am ieşit de la spectacol foarte încântat şi mi-am zis că şi eu vreau să ajung acolo.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
G.L.: Cred că întâlnirea pozitivă care m-a determinat să ajung aici, dar mai ales care mi-a stârnit ambiţia pentru teatru a fost vara lui 2006, pe care mi-am petrecut-o în Franţa, în Rouen, pe baza unui schimb de experienţă, unde am plecat cu un spectacol de teatru, împreună cu trupa de liceu. Am întâlnit acolo actori amatori, profesionişti, regizori, coregrafi, scenografi cu care am putut sta de vorbă seri la rând şi care m-au sfătuit să merg mai departe în a face studii superioare, după ce termin liceul. Lucru pe care l-am şi făcut, am susţinut admiterea la U.N.A.T.C., moment pe care îl consider o alegere foarte bună, mai ales că iubesc ceea ce fac.
Întâlniri negative nu cred că am avut, poate doar pe moment mi s-au părut negative. M-au făcut să mă gândesc bine dacă e ceea ce vreau să fac într-adevăr. Adică au fost acele momente când încrederea în mine mi-a fost pusă la îndoială, dar care m-au făcut ulterior să fiu mai sigur pe mine, în ceea ce vreau să fac şi unde vreau să ajung.
O.H.: Teatru, film sau...?
G.L.: Atât timp cât ţi-ai dorit foarte mult să ajungi actor sau actriţă, cred că această alegere între teatru, film, televiziune sau orice altceva din acest domeniu, este relativă. Cred că cel mai mult contează ideea că această "meserie" este cu oameni şi despre oameni. Relaţiile ce se leagă între oameni sunt foarte importante, noi ne recomandăm unii pe alţii, fie la casting-uri pentru filme, seriale, fie la audiţii. Deci, cu cât munceşti mai mult şi cu cât eşti mai serios în ceea ce faci şi cu cât sunt mai multe relaţiile dintre oamenii care aparţin acestui domeniu şi nu numai, cu atât şansa de reuşită este mai mare.
O.H.: Din ce se compune un actor?
G.L.: Actorul este un suflet veşnic tânăr. Mă uitam la domnul Victor Rebengiuc, câtă poftă de viaţă şi de joc are, la o vârstă onorabilă, precum a dumnealui. Eu cred că actorul se compune dintr-un suflet mereu cald, proaspăt, sincer, primitor şi mai ales dornic de a împărtăşi ceea ce simte cu cei din jurul lui.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
G.L.: Momentan sunt spectacolele de licenţă, care încă se joacă şi care oricum îmi doresc să se joace în continuare. Cred cu tărie că sunt spectacole bune şi care au un mesaj frumos de transmis publicului. Cred că mesajul subtil, pe care fiecare dintre spectacolele în care joc, pe care noi îl transmitem, este acela că suntem tineri, dispuşi să muncim şi că "oamenii mari" se pot baza şi pe noi. Aşa că aştept cu nerăbdare următoarele proiecte.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actorul, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
G.L.: Ca actor - bucuria de a juca la fel de curat ca prima dată, să nu te duci la repetiţii sau spectacol ca la "serviciu", că în fond noi nu practicăm o meserie, ci îi bucurăm pe spectatori de arta de care noi ne-am îndrăgostit înaintea şi în timpul facultăţii, dar mai ales din diversitatea spectacolelor în care jucăm sau vom juca.
Ca spectator - să merg la spectacole deschis, pentru a primi aşa cum se cuvine mesajul pe care vrea să-l transmită spectacolul. Publicul ar trebui să se bucure de ceea ce este nou şi în acelaşi timp foarte bun din punct de vedere calitativ. Avem un public frumos în România. Mulţumesc!
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
G.L.: Cum am spus şi mai sus, avem un public frumos în România. Spectacolele care sunt produse în capitală şi merg în turneu în teatrele din provincie se pot considera norocoase. Public frumos, cald, primitor şi generos în aplauze şi aprecieri mai rar întâlneşti. M-am putut bucura de acest sentiment frumos la Ploieşti, Târgu-Jiu, Sibiu, Focşani.
Publicul din Bucureşti este extraordinar, este dornic de nou şi se adaptează foarte bine la nou. Sunt mari consumatori de teatru, ceea ce este de apreciat - că merg cu drag la teatru.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
G.L.: E simplu, 4 zile minunate la Gala Hop 2013, după care admiterea la master, proiecte noi şi mai departe mai vedem ce îmi rezervă viitorul. De un lucru sunt sigur, că va trebui să muncesc mai mult ca până acum şi asta nu mă sperie deloc, ba chiar îmi dă o încredere şi o siguranţă în mine mai mare.