UNATC Bucureşti, clasa Adrian Titieni
Participă la Gala Tânărului Actor 2013 la secţiunea grup, cu spectacolul Aproape, de John Cariani.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Lorena Luchian: Prima oara când am văzut un spectacol de teatru a fost de ziua mea, când împlinisem 6 ani şi m-a dus mama la Ivan Turbincă în oraşul meu, Paşcani, la casa de cultură. Pe Ivan îl juca un domn care era şi maşinist şi regizor şi de toate. Şi mi-a plăcut, am fost atent la tot spectacolul, iar după aceea l-am mai văzut încă de multe ori. Mare bucurie, ajunsesem să învăţ toate replicile.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
L.L.: Cu siguranţă nu am avut nicio întâlnire negativă. Toate lucrurile au dus spre bine, cred. Iar dacă e să mă opresc la o întâlnire, aş zice că a fost aceea cu doi oameni tare dragi mie, actorii Ovidiu şi Cita Cristea, cărora, practic, le datorez cel puţin un rol foarte bun. Îmi amintesc că mi-au zis să am grijă să "scot Moldova din mine, fără să scot Moldova din mine", iar când o să se întâmple asta, o să fiu actriţă. Încep să înţeleg ce au vrut să zică.
O.H.: Teatru, film sau...?
L.L.: Teatru, film, contează? Contează să faci meseria cu drag şi să înveţi să ţi-o respecţi. Să te ajuţi reciproc. Tu cu meseria. Sau... altceva, cine ştie. N-am să mor de foame.
O.H.: Din ce se compune un actor?
L.L.: Un actor? Din umor... Habar n-am. Sper să aflu.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
L.L.: Nu cred s-o fi primit încă.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
L.L.: Am învăţat că dacă oferi, primeşti.
Am învăţat că ceea ce cred eu că înseamnă meseria asta se face cu oameni care sunt acolo, la repetiţii, în culise, la 40 grade sau la -10.
Am învăţat să fiu mai atentă la viaţă, cu toate aspectele ei.
Am învăţat ca spectator să fur, să apreciez şi să-mi doresc mai mult.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
L.L.: Sunteţi bine! Nu uitaţi să opriţi funcţionarea telefoanelor mobile în timpul spectacolului. Şi... haideţi la teatru! Ajutaţi-ne să vă facem să trăiţi mai frumos, fie şi pentru o oră!
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
L.L.: Habar n-am. Ştiu doar ce aştept eu: să trăiesc cum îmi place!