Mihai Săvescu, 25 ani
Spiru Haret Bucureşti, clasa Mircea Constantinescu, George Grigore
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea individual cu textul Plastic, de Florin Piersic Jr, iar la proba impusă îl interpretează pe Captain Planet.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Mihai Săvescu: Primul meu contact cu teatrul s-a produs la şcoală, în clasa a cincea, în timpul orei de Limba şi Literatura Română. A intrat în clasa o doamna "bine", frumos îmbrăcată, cu zâmbet cald care ne-a adus la cunoştinţă un anunţ şi anume că este actriţă la Teatrul Naţional Constanţa şi că organizează un curs de teatru la Casa de Cultură Mangalia. Suna foarte atractiv, mai ales că ne promitea să organizăm spectacole, să intrăm în lumea personajelor.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, se pavează cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
M.S.: Întâlneşti în viaţă oameni de care te legi dincolo de cuvinte, oameni care văd în tine mai mult decât vezi tu şi care iau decizia de a munci alături de tine până când ajungi să te descoperi şi să te cunoşti, astfel vreau să mulţumesc tuturor profesorilor, îndrumătorilor şi oamenilor de cultură ce m-au ajutat.
O.H.: Teatru, film sau...?
M.S.: Visul meu este să joc într-un film, dar şi teatrul este minunat şi mult mai greu. Aşa că ambele.
O.H.: Din ce se compune un actor?
M.S.: Sentimente, trăiri, imagini, flashuri şi o doză bună de nebunie.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
M.S.: În genere mă axez pe comedie şi teatrul absurdului, însă mă atrage şi drama.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actorul, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
M.S.: Ca actor - să respecţi partenerii de scenă şi publicul, să munceşti că iese sigur, să crezi şi să-ţi doreşti.
Ca spectator - dăruirea actorilor, maleabilitatea şi plăcerea.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
M.S.: E foarte tare, mă bucur că lumea vine la teatru şi îi rog să meargă în continuare, pentru că teatrul este locul unde se hrăneşte sufletul.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
M.S.: Sper, multe proiecte frumoase şi interesante.