Facultatea de Teatru şi Televiziune, UBB Cluj Napoca, clasa Miklós Bács, Irina Wintze şi Camelia Curuţiu
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea individual cu monologul Medeea Redux, de Neil LaBute care face parte din Bash. O trilogie contemporană, iar la proba impusă, actriţa Samantha Morton în filmul The Libertine.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Amalia Huţan: Eram la grădiniţă şi aveam serbare, jucam Scufiţa Roşie şi numai în ziua serbării copilul care juca lupul a avut masca de lup. Eu m-am speriat foarte tare, am plâns şi totuşi am reuşit să trec peste şi să joc până la finalul serbării.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
A.H.: O întâlnire pozitivă marcantă a fost cea cu regizorul Vlad Massaci fără de care nu cred că aş fi ajuns să dau acest interviu... îi mulţumesc foarte mult pentru tot sprijinul oferit! În legătură cu întâlnirea negativă mă mai gândesc. Dar dacă pot să schimb întâlnirea negativă pe una pozitivă aş vrea să menţionez că fără Angela Petrean Varjasi, care m-a ajutat să mă pregătesc pentru admitere şi fără profesorii mei - Miklós Bács, Irina Wintze şi Camelia Curuţiu nu aş fi reuşit să îi întâlnesc pe Vlad Massaci, Cristi Juncu, Cosmin Ardeleanu, Adrian Roman.
O.H.: Teatru, film sau...?
A.H.: În trecut eram total contra filmelor, pentru că mi-am format concepţia că din cauza lor se distruge teatrul, mi se părea că oamenilor le e mult mai comod să stea acasă confortabil şi să vadă un film în loc să se deplaseze până la teatru. Din acest motiv am pierdut şi câteva filme bune... acum încerc să le recuperez şi chiar îmi doresc să am parte de experienţa unică de a filma.
O.H.: Din ce se compune un actor?
A.H.: Cred că depinde de actor... În cazul meu, în primul rând din ceva mai presus de mine, dintr-o puternică dorinţă de a face această meserie. Mai sunt sensibilitatea, puterea, energia, o cale din care mereu descopăr ceva nou.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
A.H.: Eu susţin că "felia" mea de teatru este tragedia, dar regizorii cu care am lucrat până acum susţin că e comedia.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
A.H.: Din ipostaza actriţei momentan am învăţat că cel mai important este să fie linişte în sală în timpul spectacolului, am mai învăţat că şi noi suntem oameni şi e greu să fii constant în fiecare spectacol, chiar dacă încerci extrem de tare şi a treia învăţătură din păcate dureroasă e că nu rezonezi neapărat cu toate spectacolele în care joci.
Din ipostaza eu-spectator am observat că aşteptările cu care merg la un spectacol sunt foarte importante, am mai observat că la premiera unui spectacol emoţiile sunt atât de intense încât se simt în toată sala, iar o a treia observaţie e că dacă un actor pe scenă e bun, chiar dacă nu face nimic, eclipsează totul în jur.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
A.H.: Vă rog mult să veniţi la teatru!
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.H.: Cred că mă aşteaptă un drum cu de toate... bucurii, greutăţi, învăţături şi cu siguranţă un final fericit!