UNATC Bucureşti, clasa Doru Ana.
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea individual cu Omul cu calul, de Matei Vişniec.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Ştefan Pavel: Eram mic, eram în primele rânduri la Doctor fără voie, la Buzău. Nu îmi mai amintesc spectacolul decât vag, tot ce îmi amintesc este că la aplauze o actriţă a coborât de pe scenă şi a dat mâna cu mine. Nu ştiu de ce, probabil păream încântat. O săptămână nu m-am spălat pe mâna dreaptă.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
Ş.P.: Nu cred că există întâlniri negative. Există întâlniri. Unele se pot transforma în legături care să dureze, altele pur şi simplu trec, dar din toate înveţi câte ceva. Dacă e vorba de meserie, pot să spun că Radu Gabriel şi Vlad Logigan sunt profesorii care m-au motivat, inspirat şi învăţat cel mai mult.
O.H.: Teatru, film sau...?
Ş.P.: Da.
O.H.: Din ce se compune un actor?
Ş.P.: Nu ştiu. Cred că din omul care e în spatele lui.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
Ş.P.: Când o s-o găsesc, o să vă daţi seama.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
Ş.P.: Actorul: învaţă-ţi textul, fii interesat şi vezi că nu eşti singur.
Spectatorul: vino la timp, încearcă să vezi, nu să priveşti şi "vă rugăm să vă închideţi telefoanele mobile".
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
Ş.P.: Daţi un feedback corect actorului de teatru din România.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
Ş.P.: Habar n-am, dar o să mă interesez.