Facultatea de Litere şi Arte Lucian Blaga Sibiu, clasa George Ivaşcu şi Marian Râlea
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 cu un one-man show numit A fi... sau a nu fi... bufon? alcătuit dintr-un colaj de texte, Angajare de clovn de Matei Vişniec, Idiotul de F.M. Dostoievski, Piesă neterminată pentru pianină mecanică de A.P. Cehov şi Henric al IV-lea de William Shakespeare.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Ioan Paraschiv: Prima amintire..., eram în clasa a XII-a, eram barman într-un club rock, unde m-am împrietenit cu o grămadă de oameni faini. În timp ce îi serveam, mai în glumă, mai în serios, mi-au spus că ar trebui să dau la actorie. Patronul la care lucram a auzit lucrurile astea, el fiind prieten cu profesoara de la Şcoala Populară de arte, secţia actorie. Aşa că într-o zi, "m-a luat de mână" şi m-a dus acolo.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
I.P.: Întâlnirea pozitivă a fost că eram îndrăgostit de o fată. Ea umbla prin anturaje mai "feng-shui" (aşa le vedeam eu pe atunci). Mergea la teatru, vorbeau despre artă, despre cărţile citite... Eu nu aveam nici o legătură cu lucrurile astea, până să o întâlnesc pe ea, stăteam "după blocuri", ascultam evident şi muzica reprezentativă pentru astfel de anturaje şi îmi doream să fiu toată viaţa barman. Dar am întâlnit-o pe ea şi atunci s-a schimbat totul. Am văzut cam ce lucruri o fascinează, şi atunci mi-am spus: CE?!! Eu nu pot?!! Normal că pot! Şi aşa am dat la actorie.
Cea negativă, cea care m-a adus pe acest drum, este că în clasa a X-a, în timp ce eram barman, nu prea mă duceam pe la şcoală şi am ajuns repetent. Dar! Pe mine m-a lovit în a XII-a faza cu actoria, deci dacă nu aş fi fost repetent, nu aş fi ajuns actor.
O.H.: Teatru, film, sau...?
I.P.: Şi teatru, şi film, şi sau. Cred că în fiecare zi putem descoperi lucruri ce ne atrag şi care pot să ne fascineze, pur şi simplu.
O.H.: Din ce se compune un actor?
I.P.: Suflet, minte, întâlniri.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
I.P.: Când am intrat la facultate şi chiar şi înainte, credem că "felia" mea este comedia, adevărul e că nici nu prea îmi reuşea să fiu serios. Dar am avut norocul să întâlnesc nişte profesori minunaţi, care mi-au arătat că eu vibrez cu adevărat la chestiile mai serioase.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actorul, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
I.P.: Să oferi de fiecare dată tot ce ai mai bun în tine, să fii darnic de sincer.
Dacă faci un lucru, chiar să îl faci cu toată fiinţa ta.
Iar al treilea lucru, l-am descoperit în cartea lui Eugenio Barba, unde spunea ce ar trebui să îşi dorească un actor. "Doamne, te rog, în viaţa asta, dă-mi de fiecare dată drumul cel mai greu".
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România?
I.P.: Nu publicului îi trebuie un feedback, ci oamenilor de teatru. Pentru că publicul cred că este al naibii de sincer şi nu ar avea de ce să nu vibreze la lucruri frumoase. Cred că dacă vor apărea mai multe lucruri "vibrante", atunci va fi şi un public din ce în ce mai numeros.
O.H.: Ce crezi că te aşteaptă?
I.P.: Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu. Cred că asta este una dintre frumuseţile vieţii: să o laşi să te surprindă.