Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Concert The Wall - Roger Waters la Budapesta, 2011 & Bucureşti 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ciocanul sau despre dependenţa maternă a bărbaţilor - The Wall la Bucureşti, 2013


august 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un concert pentru adevăr şi dreptate, zicea Roger Waters în deschiderea spectacolului. Pentru cine eşti tu, cel real. Eliberat din braţele, ghearele, umbra dragonului matern. Acesta este, cred, întreg conceptul The Wall. Subtil mesaj, dar, din nou, cred, perceput  de toţi cei prezenţi. În lipsa acestei prezenţe active eşti preluat de viaţă şi trăit, fără să ştii, fără să vrei, în anumite feluri dictate şi ajungi, în scurt timp, să te aliniezi, să devii din copilul adaptat, adultul depersonalizat. Lipsit de tot. Înconjurat de zid, ca de braţele unei mame psihotice care usucă în juru-ţi tot ce e despre tine, pentru ca să fie despre ea. Înghiţit. Topit. Ciocan. Fără braţe, ochi, emoţie.

M-a provocat mesajul. Şi ca pe mine, pe alţi cîţiva zeci de mii de oameni. Cu certitudine s-a constelat între noi cei prezenţi aseară (28 august 2013) la concert o furie colectivă împotriva a ceea ce e mai mare şi mai puternic decît noi, mai sus şi mai de ne-atins. Sărmanul porc zburător... Ferfeniţă a fost făcut cînd a fost prins... Aceasta este forţa afectului reprimat. Cînd urcă la nivelul conştiinţei şi devine activ, rupe tot. Moare pentru cauza sa. Sistemul, guvernul, ţara, războiul, sunt mame nemiloase care îşi asupresc cu o poziţie de superioritate inconştientă fiii, rupînd total posibilitatea revoltei de imaginea copilului aparent vlăguit de dominare. Cît de stupid(ă) şi bolnav(ă) să fii ca să nu ştii că în umilinţă, în posesie şi în îmbrăţişarea extremă  există o limită după care începe viaţa să iasă la suprafaţă?
 
Fiecare avem un moment de trezire. Cei mai fericiţi dintre noi îl trăiesc mai devreme în viaţă. Momentul este despre dezvelire de scut şi revenire în sine. Suntem alcătuiri minunate care nu rămîn pururea în beznă. Avantajul timpuriului face, însă, diferenţa între eroii acestui război. Pentru că timpul este de partea ta mai mult. Roger Waters încă alege să facă ceva la cei 70 de ani, pe care aseară nu i-a dovedit, fiind într-o formă maximă şi livrînd un spectacol, cu siguranţă rodat, dar, mai ales, viu.
 
A fost "sold-out", aparent. Ce ştiu, însă, cu certitudine, este că a însufleţit mulţimea şi a atins nevoia de rupere a zidurilor interioare. Vibe-ul era al unor bărbaţi asupriţi şi apoi eliberaţi, chiar şi pentru două ore, de jug. A fost un show masculin prin excelenţă, presărat uşor cu accente pozitiv feminine, dulci, calde. În rest, un show pentru adevăr şi dreptate, valori cu precădere masculine, dacă le punem în balanţă cu liniştea şi pacea. Adevărul şi dreptatea cer sînge şi, la final, îţi vor permite să înfloreşti. În forma ei matern posesivă, total ne-evoluată, femeia nu concepe să fii liber. Ea şi-ar dori să fii o viaţă, pentru ea, acolo, servindu-i aparenta neputinţă, ca un sclav obedient, "comfortably numb".
 
The Wall este maternitatea primitivă, cea care, ca Geea, te şi naşte şi apoi se simte îndreptăţită să te  înghită, te educă, dar are pretenţia să-i slujeşti, te învăluie, pe seduce, te prinde şi, dacă nu te trezeşti la timp, te anulează. Mai bine, no-education decît cruzime, mai bine singur, decît cu cineva out there dar cu cineva care te îmbrăţişează şi apoi te stinge.
 
Cred că fenomenul The Wall este unul dintre ceasurile deşteptătoare pe care viaţa, aşa cum ştie ea, ni le pune la dispoziţie. Cînd spun "bărbat", spun "a acţiona". Şi cînd spun "bărbat dependent", spun "incapacitatea fiecăruia dintre noi de a acţiona". Să medităm la asta. Cu graţie, cu emoţie, cu noi înşine, cu ochii vii şi deschişi.




 Toate articolele despre Concert The Wall - Roger Waters la Budapesta, 2011 & Bucureşti 2013


3 comentarii

  • Mai putina politica, mai multa psihanaliza!
    Narcip [membru], 29.08.2013, 18:18

    Am avut dreptate, se impunea opinia unui specialist!
    Ca de obicei, analizele tale se dovedesc pertinente dintr-o perspectiva mereu inedita si din punctul meu de vedere cu atat mai relevanta.
    In ceea ce ma priveste, relatia mea personala cu creatia in discutie s-a supus efectelor trecerii timpului. La fiecare noua varsta am receptat intr-alt fel mesajul. Fireste, conform experientei de viata acumulate. In vara aceasta, pregatindu-ma din timp pentru intalnirea ce stiam ca va urma, m-am hotarat sa reascult, dupa multi ani, "The Wall". De data aceasta urmarind cu atentie si versurile si o serie de recenzii foarte elaborate gasite pe Internet, ceea ce a contat enorm. Pot spune ca am avut parte de o adevarata revelatie! Am realizat ca acum, cu experienta de viata acumulata pana la aceasta varsta, cu propriul bagaj de traume, frustrari si alte balasturi psihice adunate de-alungul anilor, modul meu de-a intelege dramatica poveste a lui Pink s-a schimbat substantial!
    Cautam o confirmare a faptului ca solutia mea de decriptare a povestii are relevanta. Eram oarecum derutat de faptul ca pana acum n-am gasit prea multe opinii care sa mearga un pic dincolo de aparente, adica de mesajul militant, politic, antisistemic, care mie mi se pare a fi doar foaia de deasupra, primul strat al povestii. Mi se pare simptomatic din punctul asta de vedere cate persoane am auzit asociind "Zidul" cu "Zidul Berlinului". Layer-ul politic al povestii are fara-ndoiala greutatea lui, iar artistul il transmite extrem de eficient. Stangist, pacifist, antiglobalist, si deci idealist, asa cum ii sta bine oricarui creator. Si o face intr-un mod care pana si mie, altfel un pic de alta parere in privinta asta, mi s-a parut extrem de convingator. Dar dincolo de manifestele lui politice, sau sub fiecare dintre ele, mie mi s-a parut a vedea, discreta, si o componenta psihologica. Layer-ul psihologic, desi poate nu atat de spectaculos pentru toata lumea, mie mi se pare mult mai important in economia intregii povesti. Acolo mi se pare ca dramatismul, tragismul de-a dreptul, au mult mai multa greutate si dau de fapt esenta intregii creatii.
    "The Wall" nu este, cel putin asa cum eu il asimilez in acest moment al vietii mele, o poveste despre razboi, entuziaste revolte scolare, nazism, droguri si nebuni furiosi. Este povestea extrem de emotionanta si dramatica a caderii in psihoza, sub apasarea a multor traume dobandite in cursul trecerii prin viata. Este povestea posibila a oricarui "average man", este "scheletul din dulap" al oricaruia dintre noi, este istoria bataliilor intime, tacute a oricaruia dintre noi cu propriile determinari, dependente, vulnerabilitati psihice. Revelata printr-o superba metafora, o poveste covarsitor de emotionanta pentru cine o poate intelege in felul acesta.
    Cam cat de emotionanta? In cazul meu cam pana la lacrimi…

    • RE: Mai putina politica, mai multa psihanaliza!
      wind_of_change, 01.09.2013, 16:18

      foarte foarte interesanta perspectiva, am citit cu placere si articolul si replica, ...si in cazul meu, cam...tot pana la lacrimi :)

  • Sacrificii rituale
    Narcip [membru], 30.08.2013, 11:16

    Perfect functional motivul dependentei materne si foarte veridica asimilarea celorlalte elemente agresoare (sistem, guvern…) cu motivul mamei acaparatoare! Da, asa cum o spui tu, si mie mi se pare acum ca, overall, intregul concept poate fi considerat esentialmente masculin. O revolta a masculinitatii impotriva tiraniei naturii femine.

    Remarcabil momentul cu "sacrificarea porcului"! Nu stiu daca facea parte din regia spectacolului, sau a fost ceva accidental! Am inteles de la cineva care a vazut show-ul in alta tara, ca totusi si-acolo porcusorul a fost oferit multimii, doar ca acolo a avut o soarta mai blanda, publicul l-a purtat pe brate inapoi, spre scena! O fi si asta analizabila? Macar la nivel de psihologie a multimilor. Dar vizual, cel putin de unde am stat eu, sus pe peluza, scena a fost cu adevarat spectaculoasa! Sarmanul "animal" a fost pur si simplu "devorat" instantaneu, se vedea cum "se topeste" in multime! Teribila frenezie colectiva, intr-adevar!

    Inspirat si titlul articolului tau! Apropos, faptul ca Waters a refuzat discret... ciocanul exhibat prompt de un politician oportunist, aflat in treaba pe langa zidul Parlamentului si hotarat sa-l puna jos pe tot atunci, pe loc, nu ti se pare un gest elegant si... barbatesc?... :)))

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Iuliana Iustina Stănculescu


Alte articole

 Roger Waters, ateul făcător de miracole, Cristian Geambaşu
 The Wall, Bucureşti, 28 august 2013, Lucian Maier
 The Wall - Roger Waters la Bucureşti 2013, Lucian Maier
 Follow the worms - The Wall live, Budapesta. În 2013, la Bucureşti!, Lucian Maier


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer