Facultatea de Teatru şi Televiziune, UBB Cluj-Napoca, clasa Ionuţ Caras / Mara Opriş
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea grup, în spectacolul Omul Pernă de Martin McDonagh, regia Cătălin Bocîrnea.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Patrick-Sebastian Negrean: Prima amintire ar fi Pinocchio, jucat la un teatru de păpuşi, mai exact scena când e înghiţit de balenă.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
P.-S.N.: Aş tinde să cred că o întâlnire pozitivă a fost în liceu, cu primul meu profesor de actorie, Emil Sauciuc. El a fost primul care a văzut că îmi place să mă joc şi mi-a zis că ar trebui să continui să fac asta. Cât despre o întâlnire negativă... nu ştiu ce să zic. M-aş putea gândi tot la liceu. Până în clasa a zecea eram ferm convins că voi da la Conservator, dar la începutul clasei a unsprezecea profesoara care m-a făcut să iubesc muzica şi canto-ul a plecat. A fost înlocuită de alţi profesori care m-au făcut să mă răzgândesc... nu vreau să fiu rău, dar genul acela de profesori nu au ce să caute în spatele unei catedre.
O.H.: Teatru, film sau...?
P.-S.N.: Chiar dacă stilul de joc diferă, amândouă au un lucru în comun: prezenţa. Îmi plac ambele în egală măsură.
O.H.: Din ce se compune un actor?
P.-S.N.: Experienţă de viaţă, imaginaţie, inteligenţă scenică, memorie afectivă, empatie şi un simţ al prezentului.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
P.-S.N.: Aş putea să-mi imaginez o pizza tre stagioni cu teatru psihologic, teatru dans şi o felie de experimental.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actorul, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
P.-S.N.: În actorie am învăţat o parte a psihologiei aplicate, ca să zic aşa. M-am cunoscut pe mine prin colegii mei, iar eu la rândul meu le-am fost oglindă. Mi-am dat seama de puterea prezentului şi de cum pot să mă folosesc de el atât pe scenă cât şi în viaţa reală. Am învăţat ce înseamnă empatia. Când empatizez cu o persoană, o înţeleg şi fac loc unei comunicări reale. Când empatizez cu o situaţie mi-o asum şi o trăiesc, iar când vine vorba de un lucru nou, mă ajută să îl asimilez şi învăţ / înţeleg orice extraordinar de repede. Empatia poate fi la rândul ei susţinută de entuziasm. Le-aş putea numi pe scurt "useful mind and body hacks":)
Privind teatru de bună calitate am învăţat ce înseamnă să te dedici trup şi suflet momentului prezent, lucru folositor pentru absolut oricine. Am aflat că nu există limite când vine vorba de creativitate şi mi-am dat seama că văzând teatru îmi hrănesc un organ care nu apare în cărţile de anatomie.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
P.-S.N.: Dragă publicule, savurează cât mai mult poveştile spuse de omuleţii de pe scândură, cu siguranţă nu vei mai găsi pe cineva care să o facă la fel de bine ca ei. Sigur... te uiţi la film, dar acolo e acelaşi lucru de fiecare dată când dai play. Unui actor când îi dai play poate râgâie în loc să zică Julieta, eh?
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
P.-S.N.: Cortina, camera de filmat, decizii, succese, zâmbete, rucsacul în spate, zero-uri şi unu-uri, tehnologie, construcţii alternative, un cămin, un testament.