Universitate, profesori:
Facultatea de Teatru şi Televiziune, UBB Cluj, clasa Csongor Köllő, Attila Keresztes, la master: András Hatházi
London International School of Performing Arts: Thomas Prattki
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 cu textul A dragon in my mind, bazat pe improvizaţie.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Emőke Pál: Aş dori să împărtăşesc o experienţă determinantă din copilăria mea, pe care numai metaforic aş numi-o teatrală. Aveam aproximativ 4-5 ani şi mă plimbam cu sora mea de 6-7 ani în centrul sătuţului nostru, chiar înainte de Crăciun. Am văzut că nişte muncitori împodobeau bradul, care în fiecare an a funcţionat ca pom de Crăciun în aer liber. Îmi amintesc că am început să plâng când am văzut că bradul nu este adus sau măcar împodobit de îngeri, ba chiar este ornamentat de nişte oarecare muncitori. Sora mea, care deja cunoştea secretele, mi-a zis: "Nu plânge, ei sunt de fapt îngeri îmbrăcaţi ca muncitori, că altfel nu pot să pună steaua în vârful pomului." Eu am crezut-o, m-am liniştit şi am fost enorm de bucuroasă şi mândră că am văzut cu ochii mei îngerii.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavată cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
E.P.: Din fericire întâlnirile în sine foarte rar sunt negative sau pozitive. În principal depinde de cum le trăim. (Ca şi în cazul meu cu îngerii muncitori.) Din întâlnirea profesională pe care am trăit-o în modul cel mai negativ a rezultat o decizie, datorită căreia am căpătat o experienţă foarte complexă. Deci le consider amândouă ca fiind întâlniri importante. Evident, profesorii mei au avut influenţă mare în evoluţia şi progresul meu.
O.H.: Teatru, film sau...?
E.P.: Sunt deschisă spre teatru, film, muzică, dans, poezie, sculptură, spre mamifere acvatice deja dispărute ori spre zonele de cultivare a prunelor. Rareori am timp pentru cele din urmă, bineînţeles primele sunt cele mai importante - dar mă interesează foarte multe lucruri.
O.H.: Din ce se compune un actor?
E.P.: Actorul - ca şi multe alte tipuri de om - poate fi compus dintr-un corp, suflet şi spirit bine îngrijit, atent şi sensibil la tremurările lumii.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
E.P.: În Londra am studiat teatru fizic şi devising, dar cred că e prea devreme să mă opresc la orice "felie". Deocamdată mă ocup cu acumularea experienţei în sensul cel mai larg posibil al cuvântului.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
E.P.: Actriţă: atenţie şi curiozitate faţă de partener, sinceritate, eliberare, curaj
Spectator: deschidere, curiozitate, receptivitate şi digestie bună
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
E.P.: Dacă o să cad, să mă sprijiniţi, dacă o să întreb, să-mi răspundeţi, dacă - întâmplător - o să vă scuip, să nu vă supăraţi.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
E.P.: Eu sunt optimistă, consider că tinerii absolvenţi au foarte multe posibilităţi, în mai multe domenii a pieţei. Pot să constat că sistemul este bine gândit şi structurat. Mă încântă faptul că generaţia mea, printre care şi prietenii mei cei mai apropiaţi, pot să se situeze extrem de uşor în profesiile alese. Şi se bucură pe deplin de asta. Că salariul lor întrece orice aşteptare, este evident, nici nu se pune problema. Aşadar pot să cred cu temei că în aceste împrejurări o să mai trăiesc şi o să mai lucrez în profesia mea cel puţin o sută de ani. O să-mi las cei 6 copii, 17 nepoţi şi cei 51 strănepoţi în ceasul morţii cu o nemaiîntâlnită linişte sufletească.