UNATC Bucureşti, clasa Adrian Titieni
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea grup cu spectacolul O anecdotă provincială, de Alexander Vampilov.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Lia Gherman: Prima amintire legată de teatru ar suna cam aşa: Carmen - un spectacol la care am mers cu mama, pe când aveam vreo 8 ani, în Chişinău, acolo unde m-am născut. Fiind un spectacol pentru maturi (până atunci văzusem mai multe spectacole pentru copii) n-am perceput mesajul poveştii aduse în scenă, dar "mi s-a aprins scânteia" datorită muzicii, dansului şi probabil, energiei actorilor, astfel încât am imagini clare şi astăzi despre acea zi, în care am început a visa să devin actriţă.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, se pavează cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
L.G.: Din fericire, eu am avut norocul să întâlnesc doar oameni pozitivi care m-au determinat să merg cu încredere pe drumul ales. Două întâlniri semnificative: cu doamna Angela Tofan, profesoara mea de actorie de la Şcoala de Arte din Chişinău, care a avut grijă să-mi alimenteze pasiunea pentru teatru şi întâlnirea cu domnul profesor Adrian Titieni, abia în primul an de facultate, un om de la care am învăţat şi mai am de învăţat încă multe secrete despre "meserie" şi despre viaţă, un actor şi un pedagog desăvârşit. Şi chiar dacă a venit mai târziu, o consider o întâlnire care m-a influenţat în cel mai frumos sens al cuvântului.
O.H.: Teatru, film sau...?
L.G.: AMBELE! Poate sună clişeistic, dar ABIA AŞTEPT SĂ DESCOPER CE-MI VA OFERI SOARTA! O să am grijă să o influenţez!
O.H.: Din ce se compune un actor?
L.G.: Încă nu am descoperit dacă e vorba de o "compoziţie" anume. Cred însă că un actor are un interior colorat şi tumultos; şi mai cred că dorinţa şi puterea de muncă, sufletul, intuiţia, raţiunea, încrederea, energia, credinţa şi răbdarea actorului din spatele culiselor îşi spun cuvântul prin dăruirea din scenă.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
L.G.: Momentan pregătirile pentru examenul de Master, Gala HOP, repetiţiile pentru un nou spectacol şi cele trei spectacole la care am lucrat pentru licenţă - două de actorie, în care am avut bucuria să joc şi vara aceasta a lui 2013, după absolvirea universităţii, şi unul de regie, sunt felia din care muşc zi de zi. În viitorul apropiat mi-ar plăcea şi vreau să mă bucur de o felie cu de toate! Frumos ar fi ca o parte din ea să rămână unsă cu proiectele realizate în facultate, de care chiar sper să reuşim să avem grijă.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
L.G.: Eu - actriţa: 1. Munca în echipă e esenţială! 2. Pasiunea şi bucuria de a lucra trebuie păstrate cu sfinţenie! 3. Nu există artă fără metodă şi studiu!
Eu - spectatorul: TEATRUL: 1. Mă învaţă să fiu mai atentă la tot ce se întâmplă în jurul meu! 2. Îmi aduce bucurie, învăţându-mă să fiu, parcă, mai bună! 3. Îmi alungă oboseala şi preocupările zilnice, fie măcar pentru câteva clipe!
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
L.G.: Am avut şansa să jucăm spectacolele de licenţă atât în Bucureşti, cât şi în afara lui (Ploieşti, Focşani, Râmnicu Vâlcea, Mogoşoaia). Mi-a zâmbit sufletul de fiecare dată când am simţit cât de deschişi şi receptivi sunt oamenii! Şi cât de diferite le sunt reacţiile, în dependenţă de CE şi CÂT ajunge de la noi. Cert e că merită să oferim! Mergeţi la teatru şi bucuraţi-vă de acele ore în care aveţi ocazia să comunicaţi non-verbal cu OAMENII de dincolo de rampă, care au ceva de spus. Şi fiţi deschişi, nu vă fie frică de emoţii şi gânduri noi!
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
L.G.: Cred că mă aşteaptă şi pe mine ceva! Îmi doresc multe proiecte şi colaborări, care să îmi ofere împliniri spirituale, mai întâi de toate! Vreau să am norocul să fiu omul potrivit la locul potrivit, în momentul potrivit!