UNATC, Adrian Titieni
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea grup în spectacolul Pisica verde, de Elise Wilk.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Rareş Andrici: Eram la grădiniţă şi s-a organizat un spectacol de teatru de păpuşi. Eram fermecat de ceea ce vedeam. Îmi amintesc că toţi copiii se implicau de parcă luau parte cu adevărat la ceva ce se întâmpla aievea.
O.H..: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, se pavează cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
R.A.: Eram în clasa a IX-a şi participam la un festival de teatru pentru amatori. Acolo am cunoscut un actor care mi-a vorbit prima oara despre ce presupune cu adevărat actoria, la nivel teoretic, din perspectiva lui Stanislavski. Acea întâlnire m-a determinat, în cele din urmă, să aleg actoria ca vocaţie. Aş minţi dacă aş spune că am avut parte de vreo întâlnire negativă pentru că nimeni, niciodată nu m-a descurajat în drumul pe care l-am ales.
O.H..: Teatru, film sau...?
R.A.: Orice presupune practicarea meseriei. Teatrul şi filmul sunt foarte diferite, dar la fel de interesante, pentru mine.
O.H..: Din ce se compune un actor?
R.A.: Dintr-un om normal care are deschiderea de a se cunoaşte pe sine şi pe ceilalţi.
O.H..: Care e "felia" ta de teatru?
R.A.: Sper că am înţeles bine întrebarea. Nu vreau să cred că am o "felie". Teatrul mi se pare infinit şi constant supus relativităţii. Este interesant că oamenii pot expune idei prin atâtea forme teatrale.
O.H..: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actorul, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
R.A.: Cele mai importante lucruri pe care le ştiu despre teatru / actorie le-am învăţat înainte de "a genera teatru", de a juca, pentru că în timpul spectacolului mă concentrez foarte mult să pun în aplicare în mod corect ceea ce am învăţat şi exersat. Cred că lucrurile pe care le poate învăţa un actor jucând în faţa unui public ţin de şlefuirea acelor cunoştinţe şi abilităţi deja asimilate şi exersate: cum să obţină măsura justă a lucrurilor pe care le face sau le spune, cum să capete confort făcând ceea ce face în faţa unor străini, îşi poate îmbunătăţi abilitatea de a improviza dacă apar accidente etc. În schimb, ca spectator, cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat sunt aprecierea justă a spectacolului şi a încerca de fiecare dată să privesc fără să critic în timpul acestei întâlniri.
O.H..: Dă un feedback publicului de teatru din România.
R.A.: Cred că se consumă foarte mult teatru în România. Mi se pare un public foarte diversificat în ceea ce priveşte criteriile valorice ale teatrului. Sunt oameni normali cu reacţii normale, raportate la educaţia primită, dar de multe ori cunosc oameni care nu ştiu de ce le-a plăcut, sau nu, un spectacol iar din asta înţeleg că la noi în ţară nu există o educaţie teatrală; fiecare înţelege pe măsura puterii sale. Cred că fenomenul teatral este ceva viu, ceva care interesează, dar care uneori nu primeşte aprecierea sincer conştientizată şi asumată a privitorului român.
O.H..: Ce crezi că te-aşteaptă?
R.A.: Nu ştiu. Îmi las viaţa să se petreacă.