Facultatea de Teatru şi Televiziune, UBB Cluj, clasa Szilágyi-Palkó Csaba
Participă la Gala Tânărului Actor HOP 2013 la secţiunea grup, în spectacolul A şasea săptămână, iar la proba impusă Scarface.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Ferencz Nandor: Am fost la un spectacol de păpuşi în clasa a II-a, care era organizată în teatru, în cadrul zilelor Ciuc. Nu-mi amintesc ce mi-a captat atenţia şi mi-a dat senzaţia că vreau şi eu să urc pe scenă.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
F.N.: Când am reuşit prima oară să stau jos la o bere, cu nişte actori pe care i-am văzut pe scenă, şi am ajuns la concluzia că şi ei sunt oameni normali.
Întâlnire negativă probabil că am avut, numai că nu-mi amintesc. Am însuşirea de a uita aceste întâmplări.
O.H.: Teatru, film sau...
F.N.: Amândouă, deoarece au părţi foarte interesante, care nu pot fi găsite în celălalt.
O.H.: Din ce se compune un actor?
F.N.: Din propriile experienţe, tehnici, cunoştinţe şi foarte multă fantezie.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
F.N.: Hmmm... Cred că vreau întregul tort.
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actorul, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
F.N.: Ca actor:
Să nu crezi că eşti centrul pământului. Întotdeauna există cineva care, chiar dacă nu vrei să recunoşti, ştie mai bine decât tine.
Cuvântul regizorului este ultimul.
Încearcă mai multe genuri de teatru, ca să ai posibilitatea de aţi lărgi cunoştinţele şi posibilităţile.
Ca spectator:
Nu e nevoie de cuvinte ca să simt ceea ce îmi prezintă actorul.
La început trebuie să am ceva care să-mi capteze atenţia, fie decorul, sau un actor, sau muzica, ca să pot savura spectacolul.
Actorul trebuie să simtă, nu să-mi arate, că se vede diferenţa.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
F.N.: Mergeţi la teatru cât de des puteţi, fiind că merită, şi fără spectator nu există teatru. Avem o relaţie simbiotică.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
F.N.: Încă nu ştiu. Mai am multe de învăţat, dar sper că o să am posibilitatea de a face ceea ce îmi place.