Un alt aspect care se cere lămurit este tensiunea sexuală dintre cei doi protagonişti, declanşatorul unor interpelări critice asidue, care vizează strădania lor de a conlucra în vederea turnării peliculei. Dacă această tensiune există, este atît de semnificativă în demersul lui Porumboiu ca şi legătura pe care o are melodia Mariei Răducanu cu titlul filmului ori cu filmul în sine. Paul (regizorul) şi Alina (actriţa) au o relaţie amoroasă pe care se străduiesc s-o ascundă producătoarei filmului, însă pentru Porumboiu relaţia celor doi comes with the job. E un îndrăzneţ pasaj obligatoriu. În ciuda unui sofisticat reproş de gelozie venit din partea lui şi în ciuda unui schimb de replici de ordin confesional (şi acela filmat în stradă, unde, nu întîmplător, între cele două personaje se interpune o distanţă considerabilă), relevanţa aventurii lor se rezumă la două partide de sex în spatele unei uşi. Relaţia lor amoroasă e un accesoriu narativ, menit să justifice "acţiunea săracă" şi să le sporească atenţia cu care se observă şi se completează reciproc. Pe de altă parte, Metabolism ar fi putut (exi)sta la fel de bine şi fără invocata gastrită, cu endoscopia aferentă (filmată ca atare).
Este un film profund auto-referenţial (de pildă, aducerea în discuţie a filmului lui Antonioni, Blow up, nu este întîmplătoare, considerînd că personajul Cristi - din Poliţist, adjectiv - întocmai personajului-Thomas, ajunge, într-un final, să se îndoiască de ceea ce crede prin ceea ce vede), auto-ironic (momentul în care Paul insistă să filmeze o scenă - nud - în timp real este adînc tuşat prin scenariu) şi, nu în ultimul rînd, o demonstraţie a mobilizării cu ingeniozitate a unui minim de mijloace artistice, pentru a obţine un maxim efect estetic. Un popas în mintea lui Porumboiu - ca lume a cinema-ului cerebral.