noiembrie 2013
Omar
În anul 2006, realizatorul Hany Abu-Assad a fost nominalizat la premiul Oscar, secţiunea "Cel mai bun film străin", pentru Paradise Now (2005) - drama unor palestinieni care pregăteau un atac sinucigaş la Tel Aviv. Pelicula a câştigat numeroase alte premii dintre care şi Globul de Aur. Câţiva ani mai târziu, Omar, prezentat la Cannes, 2013 - Un certain regard, a fost recompensat cu premiul juriului. Cineastul Abu-Assad şi-a constituit o echipă majoritar palestiniană şi a realizat un proiect solid, răspunzând unor situaţii realiste.

Ca şi în Paradise Now, scenele au loc în Cisiordania, teritoriu scindat de acel "zid al ruşinii" ce separă Palestina de Israel. Este o linie de demarcaţie pe care Omar şi doi prieteni de-ai săi, Amjad şi Tarek, o depăşesc zilnic. Din dorinţa de a o întâlni pe Nadia - sora lui Tarek şi iubita lui Omar - , cei trei tineri păcălesc obiectivele de supraveghere. Când se hotărăsc să creeze o celulă de rezistenţă şi să treacă la acţiune, au parte de eşec. Un soldat este ucis, iar Omar este capturat de armata israeliană. Băgat la închisoare, Omar devine ţinta poliţiei militare şi a serviciilor secrete. Un întreg proces de intimidare e pe cale să înceapă. Istoria, pornită de la un caz real, se transformă într-o spirală infernală.

Plecând de la un cadru mai larg, propice analizei politice şi metadiscursului "angajat", Hany Abu-Assad virează şi concentrează întreaga atenţie asupra acestui caz. Alegerea acestui spaţiu conflictual vine să justifice, cumva, raporturile umane aşa cum vor fi ele prezentate pe parcursul celor 96 de minute ale peliculei. Relaţiile umane sunt exacerbate în astfel de situaţii şi lasă loc pentru gelozie, trădare, suspiciune şi chiar paranoia. Originalitatea acestui regizor constă în atenţia pe care o acordă analizei relaţiilor umane în punctele lor slabe. Vor fi prezentaţi eroi pulsând de viaţă (impulsuri sexuale şi angajament politic), iar palestinienii nu vor mai fi limitaţi doar la o faţadă activist-insurgentă aseptizată. Personajele de pe ecran sunt croite din carne şi sânge, dorinţe şi contradicţii. Forţat de conjunctură, torturat, Omar se vede nevoit să "colaboreze" cu serviciile israeliene şi să-i denunţe pe complicii săi. Din ziua capturării sale, tânărul de numai douăzeci de ani cade pradă unor derapaje incontrolabile.

Cineastul îşi plasează camera de filmat într-un spaţiu sufocant, fără loc de respirat, rătăcind pe urmele personajelor, într-un labirint de străduţe. Eroii sunt, astfel, urmaţi la reuniunile secrete, întâlniri şi urmăriri, într-o ţesătură de relaţii ce perturbă conflictul istoric. Filmul devine un thriller psihologic, plin de virtuozitate.

Omar este eroul romantic care luptă atât pentru o cauză justă (aici, revolta împotriva ocupanţilor care au ridicat ziduri între prieteni şi familii), dar şi pentru iubirea sa. Tânărul care munceşte într-o brutărie ar fi în stare să dărâme ziduri pentru a ajunge la cea pe care o îndrăgeşte; o dovedesc escapadele sale zilnice. Mai degrabă taciturn, dar expresiv, Omar visează la o viaţă frumoasă alături de sora celui mai bun prieten din copilărie. Supus dogmelor unei societăţi (încă) patriarhale, care impune reguli chiar şi în viaţa maritală, tânărul nu renunţă la visele sale romantice, dar pică pradă poliţiei militare israeliene.

Gravitatea destinului şi manipulările machiavelice îi vor distruge tăria de caracter şi idealismul? Pe lângă miza politică, pulsează şi cea sentimentală deoarece între Omar şi unul dintre cei mai buni prieteni există rivalitate amoroasă, situaţie ce poate slăbi loialitatea şi face loc duplicităţii. Eroul trebuie să reziste în faţa unor presiuni multiple (cauza politică, devotamentul faţă de prietenii şi familia sa, dragostea sa, interesul strict personal). Clivajul general israeliano-palestinian, pare să contamineze tot: dragoste, prietenie şi viaţă cotidiană.

Regizorul pare să fi învăţat o regulă a suspansului de la Hitchcock: cu cât personajul negativ e mai seducător, pe atât filmul devine mai atrăgător. Departe de a fi o brută rasistă, ofiţerul israelian care încearcă să îl manipuleze pe Omar este o fiinţă sofisticată - viclean, dar inteligent, vorbind perfect limba arabă. Interpretat de Waleed Zuaiter, acest personaj fascinant, subjugă privitorul prin ambiguitatea eleganţei sale. Prin el, regizorul îşi exprimă credinţa că evreii şi arabii sunt "veri" , de aceea cauza este una dureroasă şi absurdă.

Întunecatul Omar, întrupat de un june actor ce umple ecranul - Adam Bakri - nu ne este prezentat ca o victimă naivă, care cedează uşor. Întreaga sa evoluţie marchează determinarea eroului dornic să-şi înfrunte destinul potrivnic şi creează un personaj cinematografic remarcabil. La fel de cuceritoare este şi frumoasa actriţă Lubany Leem, iubita lui Omar, ce iradiază la fiecare apariţie.

Hany Abu-Assad demonstrează că este posibil să aibă un punct de vedere "angajat", fără a leza vreun adversar. Cineastul a tratat conflictul israeliano-palestinian printr-o naraţiune percutantă, relevând astfel complexitatea şi eficienţa cinema-ului.




Regizor: Hany Abu-Assad
Operator: Ehab Assal / Producător: David Gerson, Waleed Zuaiter / Monteur: Martin Brinkler, Eyas Salman
Distribuţia: Adam Bakri (Omar), Essam Abu Aabed (Şeful lui Omar), Wafaa Aon (Mama lui Omar), Jehad Abu Assal (Tatăl lui Omar), Samer Bisharat (Amjad)

Regia: Hany Abu-Assad Cu: Essam Abu Aabed, Foad Abed-Eihadi, Adel Abu-Lasheen

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus