Doisprezece ani în doisprezece zile - Der Untergang / Căderea

Doisprezece ani în doisprezece zile. Oribila epopee a lui Hitler, capitolul cel mai groaznic al istoriei germane şi europene, sunt concentrate în ultimele zile de viaţă ale Fuhrerului şi ale Reichului trăite din fundul unui bunker. Din 20 Aprilie 1945 - ultima aniversare a lui Hitler-până pe 2 Mai 1945 - ziua capitulării Germaniei.

Ruşii intră în Berlin când Hitler decide să se închidă în bunker alături de o curte de fideli (sau de persoane împiedicate să îl evite). Printre ei Goebbels şi alţi câţiva ierarhi condamnaţi la Nurenberg. Berlinul de-afară este literalmente ras de pe suprafaţa pământului, în timp ce mari apropiaţi ai Fuhrerului (Goring, Himmler) trădează şi şterg şi ei această mare prietenie... Situaţie care va revela adevărata faţa a dictatorului, din ce în ce mai decis spre o ieşire nibelungică din scenă, pedepsind un popor care nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor lui...

Decorurile sunt reconstruite cu detalii maniacale în a respecta epoca şi notaţiile existente. Întregul bunker a fost recreat la Munchen în studio drept un bunker claustrofobic, fără pereţi culisanţi sau plafoane. Exterioarele au fost filmate, în mod ironic, la Sankt Petersburg, cu figuranţi Ruşi care îi joacă pe nemţi... Imaginea este virată către ocru şi tonuri calde de roşu-pământiu, planurile funcţionează simplu şi eficient. Este întâia dată când cineaştii germani aduc pe ecrane figura lui Hitler, punând-o la foc mic şi de aproape, dându-i o voce normală, o dimensiune intimă şi personală, care în Germania post-război rămăsese tabu.

Istoricul Joachim Fest urmăreşte personajul Hitler cu o curiozitate documentară, cu o deosebită atenţie în a arăta "faţa umană" a dictatorului: tremuratul derivat din Parkinson, extraordinara interpretare a lui Bruno Ganz, mustaţa, dragostea faţă de câinele său, deferenţa şi respectul din partea celor care ştiau totul, poate mai puţin despre lagărele de exterminare, dar care ar fi trebuit să-şi imagineze ceva enorm şi monstruos în urma delirurilor antisemite ale conducătorului, bibliotecile ticsite de cărţi, decapitările diverselor Sophie Scholl, ori ideologia nazistă şi războiul. Unii încă îl cred pe Hitler capabil de un miracol, alţii încearcă să-i recomande siguranţa. Eterna sa logodnică, Eva Braun, este într-o profundă şi maniacală negare. Alţii, precum Secretarul de Stat Himmler vor să reziste cât mai mult pentru a se preda forţelor aliate, decât sovieţilor...Ei cred că Britanicii şi Americanii le vor oferi alternative mai bune, poate chiar să-I lase la putere până când vor spulbera împreună bolşevismul...

Ganz nu a studiat pentru acest rol discursurile interminabile şi isterice ale dictatorului, ci o înregistrare pe film unică, de şapte minute, în care acesta se află la o cină şi face cea mai şarmantă conversaţie vecinilor săi... Moment înregistrat în secret de un diplomat finlandez.

Actorul nu portretizează un personaj negativ în genul celor din "Bond", ci un nebun autentic. Precum Hitler, Ganz este patern tandru cu Junge, fără indurare faţă de potenţialii trădători, îndrăgostit profund de Eva Braun, şi un fanatic adversar al generalilor armatei sale, al evreilor, şi al poporului German... Deşi are numai rezultate dezastruoase, Hitler nu se pune niciodată în discuţie. Doar sănătatea îl lasă încetul cu încetul: îşi târâie piciorul, mâna i se scutură incontrolabil, ca şi cum trupul i-ar fi fost otrăvit, însă mintea sa refuză să accepte faptele.

Hitler este cel mai delirant dintre toţi, ondulând între viziuni ale unui inexistent şi fantastic viitor, şi fatalismul cel mai pământean. Mai întâi mişcă trupe imaginare pe o hartă de război, apoi îi acuză pe toţi din jur de colapsul general. Cu Albert Speer, arhitectul curţii, discută proiecte ambiţioase, comentând cu satisfacţie că, datorită bombardărilor neîncetate, nu vor mai trebui să treacă prin plictiseala demolărilor.. Speer îi dă cu răceală lui Hitler sfatul pe care ştie că acesta îl aşteaptă-că ar trebui să rămână la Berlin. Probabil pentru că inscrutabilul Speer ştie că, înainte de toate, Germania trebuie să scape de Hitler?

Întreprindem această călătorie în Infern acompaniaţi de Traudl Junge, tânăra secretară care a stat alături de Fuhrer până la capăt, fascinată de munca ei... Un interviu al ei din 2002 închide filmul. În el, printre altele, Junge spunea că:"..Hitler îmi repeta obsesiv:"Doamnă Junge, fă exact ceea ce îţi cer. Iau asupra mea responsabilitatea acestor acţiuni şi ale poporului german". Şi aceasta e marea întrebare a filmului: care sunt responsabilităţile omului Hitler, şi care sunt responsabilităţile ideilor?

Regizorul Hirschbiegel nu ne oferă nici-un răspuns...