Lindenfeld, o poveste de dragoste are scenariul semnat de dramaturgul şi prozatorul Adrian Lustig în colaborare cu regizorul-producător al filmului şi este inspirat de romanul Lindenfeld al lui Ioan T. Morar, "repovestit" (după cum precizează genericul final) de către scriitorii Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu.
În Frankfurt-ul anului 2005, Ulrich (Ullie) Winkler, preşedintele unei mari companii (personaj principal interpretat de Victor Rebengiuc, aflat la prima colaborare cu Radu Gabrea), vede la televizor un reportaj despre un fost sat săsesc din Banat, astăzi abandonat. Acesta este Lindenfeld, în care Ullie se născuse şi trăise pînă în 1945, cînd cei mai mulţi membri ai comunităţii (inclusiv părinţii săi şi iubita sa de atunci, Helga) au fost deportaţi în lagărele sovietice; asistăm la dramaticul eveniment într-un flashback care trece rapid de la idilic, cînd în prim-plan este jocul celor doi îndrăgostiţi, la sadic şi grotesc, cînd în cadru pătrund grobienii reprezentanţi ai noii puteri, impuse de la Răsărit.
În prezentul acţiunii, la şase decenii după ce a fugit în Germania şi a început să facă avere, străduindu-se să-şi şteargă din memorie legăturile sale cu România, Ullie este puternic marcat de imaginile văzute şi de reîntîlnirea accidentală cu o fostă consăteană, care îl anunţă că Helga trăieşte, aşa că decide ca, împreună cu Boris, vechiul său servitor şi prieten credincios, să plece în secret la Lindenfeld. Acolo o regăseşte pe iubita sa din cruda tinereţe (interpretată la maturitate de Victoria Cociaş), care îi relatează, cu un umor foarte amar, ororile prin care au trecut locuitorii satului de odinioară: unii au murit de foame şi de frig în lagăr (precum părinţii ei), în timp ce alţii au apucat eliberarea din 1950, pentru a se întoarce acasă şi a fi deportaţi din nou, de data asta în Bărăgan, unde şi-au găsit sfîrşitul (precum părinţii lui).
Momentele tragicomice se înmulţesc după decizia protagonistului, revenit la Frankfurt, de a deschide Fundaţia Lindenfeld, care să sprijine reconstrucţia satului. Acum, fiul adoptiv al lui Ullie, temîndu- se că-şi va pierde moştenirea de milioane, şi avocatul său de o ingeniozitate diabolică îl angajează pe Oskar Prechtel (Mircea Diaconu), regizor al Teatrului German de Stat din Timişoara, pentru a monta la Lindenfeld un spectacol impresionant, bazat pe improvizaţie, pentru un singur spectator: bătrînul Winkler.
Găselniţele scenariului, virtuţile regiei şi performanţele interpreţilor au încîntat publicul, alcătuit deopotrivă din germani şi români, iar Radu Gabrea şi actriţa Victoria Cociaş au avut de răspuns la multe întrebări după film, avînd astfel ocazia de a dezvălui multe detalii interesante din culisele producţiei. De pildă, regizorul a mărturisit că a folosit muzica lui Johann Pachelbel (celebrul Canon în D Major al acestuia) ca un omagiu adus cineastului german Werner Herzog, care utilizase aceeaşi piesă în Enigma lui Kaspar Hauser. Cu privire la aceste eveniment, Cristina Hoffman, directoarea ICR Berlin, mi-a declarat: "Ne leagă o lungă relaţie de prietenie cu Radu Gabrea. În 2013, tot în timpul Berlinalei, am organizat, în premieră internaţională, proiecţia documentarului Evrei de vînzare şi a docudramei Trei zile pînă la Crăciun. Radu Gabrea a produs filme, timp de 25 de ani, în Germania. Subiectul Lindenfeld este o punte între România şi Germania, şi un astfel de film nu putea decît să atragă un public cosmopolit, german, român şi, evident, Banater Schwaben".
Programul de filme iniţiat anul trecut de către ICR Berlin, intitulat "CinemaTEK" şi sprijinit de către Centrul Naţional al Cinematografiei, reprezintă o trecere în revistă a istoriei cinematografiei româneşti, prin titluri reprezentative proiectate şi discutate la sediul instituţiei.
Acest program, care s-a bucurat de o primire foarte bună din partea publicului şi a presei, a mai inclus în 2013, pe lîngă cele două filme deja amintite ale lui Radu Gabrea (invitat la eveniment), Moromeţii (cu participarea regizorului Stere Gulea), Secvenţe de Alexandru Tatos, Filantropica de Nae Caranfil, Niki Ardelean, colonel în rezervă de Lucian Pintilie, Faleze de nisip de Dan Piţa, S-a furat o bombă şi trei scurtmetraje de animaţie ale lui Ion Popescu Gopo (în cadrul unei seri omagiale), documentarul Odessa al lui Florin Iepan (prezent la eveniment) şi Marfa şi banii de Cristi Puiu, filmul care a anunţat Noul Cinema Românesc (proiecţie cu participarea coscenaristului Răzvan Rădulescu).
Dar în 2013 ICR-ul berlinez a organizat multe alte evenimente însemnate, care sau bucurat de succes, şi pentru celelalte arte: literatură (Lunga noapte a liricii româneşti la Literaturwerkstatt - cea mai importantă instituţie de literatură din capitala Germaniei, un loc de întîlnire între scriitorii de pretutindeni şi publicul berlinez), muzică (concertul dedicat Zilei Naţionale, care a avut loc la celebra Philarmonie din Berlin, sub conducerea lui Lior Shambada; turneul - la München, Berlin şi Stuttgart - susţinut de cvartetul etnojazz al Mariei Răducanu, cu prilejul aniversării unui secol de la naşterea Mariei Tănase), teatru (un week-end teatral românesc la Karlsruhe, organizat în parteneriat cu Badisches Staatstheater din localitate şi Teatrul German de Stat din Timişoara) sau arte vizuale (expoziţia Metadecorativul românesc de la Düsseldorf, organizată împreună cu Asociaţia Catalist, organizaţia culturală KunstART din Bochum şi Uniunea Artiştilor Plastici din România).
În ceea ce priveşte proiectele pe anul în curs (care urmează să fie realizate după ce vor fi aprobate de "centrala" ICR Bucureşti), Cristina Hoffman a observat că 2014 este un an plin de evenimente importante: "În primăvară vom marca declanşarea Primului Război Mondial cu o serie de filme de arhivă româneşti şi cu prezentarea filmului Pădurea spînzuraţilor la Cinemateca din Berlin. În luna iulie, vom celebra cei 300 de ani de la intrarea lui Dimitrie Cantemir la Academia din Berlin. Iar începînd din toamnă şi pînă la sfîrşitul anului vom sta sub semnul a 25 de ani de la Revoluţia Română". Directoarea ICR-ului berlinez a evidenţiat, dintre cele aproape 50 de proiecte preconizate a se desfăşura pe parcursul anului 2014, cîteva evenimente majore. Primul este "Săptămîna culturii române în Elveţia" (în iunie, la Berna). "Institutul Cultural Român din Berlin îşi extinde activitatea în afara graniţelor Germaniei, organizînd, în colaborare cu Ambasada României de la Berna, un festival al culturii române.
Vor avea loc seri de filme, concerte, performance-uri, expoziţii, prezentări de carte şi întîlniri cu scriitori români stabiliţi în Elveţia", anunţă Cristina Hoffman. De exemplu, "Festivalul de film românesc" va prezenta o selecţie de filme româneşti premiate internaţional la cinematograful "cineCamera", în prezenţa unor actori şi regizori români. Expoziţia "Povestea măiastră a iei" va include ii de patrimoniu sub forma unei instalaţii de artă, alături de numeroase fotografii de arhivă. Tot la Berna se va organiza un tîrg de design şi de mîncăruri tradiţionale româneşti.
ICR va colabora cu celelalte institute culturale din Berlin prin organizarea unor evenimente de marcă, precum festivalul de jazz EUNIC (prima ediţie are loc în luna mai), la care institutul românesc a decis selectarea grupului Luiza Zan Trio, sau Fabulamundi: Ballo literario (în perioada mai-iunie 2014, la Deutsches Theater din Berlin şi Rezidenztheater din München), un amplu proiect sprijinit de Comisia Europeană de la Bruxelles, unde sînt avuţi în vedere, ca invitaţi din partea ţării noastre, Ştefan Peca, Elise Wilk şi Gianina Cărbunariu. Iar acesta sînt doar cîteva secvenţe desprinse din filmul activităţii harnicului ICR berlinez pentru promovarea culturii române în Germania şi ţările vecine.