Film istoric, comedie burlescă, parodie, Tarantino, animaţie, film de acţiune, film noir, Pantera Roz (versiunea Sellers), distopie, comedie de moravuri, James Bond, film de epocă, The Shining, comedie romantică, personaje în stil Purcărete, film de aventuri, policier, bildungs-cinema, film de dragoste, Stan, Bran, Rahan,
Pe scrierile lui Stefan Zweig (născut la Viena, sinucis în Brazilia, a scris cândva Orele astrale ale omenirii) şi Wes Anderson,
În regia lui Wes Anderson (Marele Premiu al Juriului la Berlinala 2014),
The Grand Budapest Hotel, filmul care a deschis DaKINO 2014 într-un CinemaPRO sufocat de oameni şi de râs, e un roller-coaster ce îşi îmbarcă spectatorii într-o călătorie de mare viteză, extremă imaginaţie şi copleşitoare vitalitate prin genurile cinematografiei, istoria politică şi socială a Europei, oarece burguri cu iz medieval, moravuri felurite, tipologii umane, tipuri de vorbire, tipuri de gândire, tipuri de devenire. Lucrat la milimetru, înţesat de poante de fundal, profil, avanscenă, de contrafaceri grosolane şi falsificări subtile (tabloul, Boy with Apple, ei bine, da, tabloul după ce se aleargă, se împuşca, se schingiuie, se omoară, e o cât se poate de contemporană creaţie a britanicului Michael Taylor, pe care Anderson l-a rugat să presteze în chip cât mai convingător ceva în stil renascentist), filmul lui Anderson e mai incandescent decât becurile de pe vremea energically-incorrect.
La ore bune după proiecţie, pe când ameţeala parcului de distracţii andersonian îşi slăbea intensitatea, m-am trezit vizitat de un gând. Ce-ar fi dacă, în dosul iniţialelor marelui hotel (GB) şi a englezei ex-cep-ţio-na-le pe care o manevrează personajul central (Fiennes), s-ar ascunde nu atât povestea unei bucăţi de Europa pe care am putea ghici delimitată de Germania - Cehia - Polonia - Austria (de la Zweig citire), cât descreştarea celui care a fost cândva Imperiul cel mare, inima civilizaţiei occidentale, locul din care a plecat modelul de societate în al cărui post-modernitate trăim acum. Ce-ar fi dacă (de la Anderson citire), The Grand Budapest Hotel ar fi, de fapt, un omagiu isteţ, discret şi gâlgâind de umor pentru cea care a fost cândva the one and only Great Britain?