Un film îndelung aşteptat. Second Hand de Dan Piţa

Cu o gestaţie nepermis de lungă, filmul lui Dan Piţa - Second Hand - este gata pentru întîlnirea cu spectatorii (şi chiar în cinci exemplare). Aparent doar "o felie de viaţă" aglutinată de consecinţele unui fapt divers, povestea imaginată de scenaristul Radu F. Alexandru prezintă un personaj puternic (chiar dacă amoral), care evoluează într-o lume interlopă (chiar dacă unii participanţi nu sunt total degradaţi). Petre, un bogat patron de club nocturn, ale cărui preocupări par mai apropiate de codul penal decît de o pretinsă dragoste faţă de artă, nutreşte puternice sentimente faţă de Andreea, o tînără elevă violonistă de la un liceu de muzică. Posesivă, obsesivă, hrănită dintr-un accentuat atribut al personalităţii lui Petre, dragostea acestuia merge pînă la consumarea unui viol. Andreea (Alexandra Dinu, interpretă în cinci filme italiene, plus Examen şi Garcea şi oltenii) este o victimă vinovată pentru naivitatea ei, pentru atracţia pentru un anume tip de anturaj, pentru mentalitatea de independenţă construită pe false valori.

Lumea clubului de noapte condus de Petre, în care violenţa îşi dă mîna cu drogurile şi sexul, în care angajarea se face pe baza calităţii prestaţiilor erotice, în care şantajul şi comerţul cu carne vie se desfăşoară cu ramificaţii în şcoli, este perfect descrisă (cu ajutorul inspirat al directorului de imagine Dan Alexandru), subliniindu-se în subtext gustul pentru superficialitate, atracţia frivolităţii, lipsa de valori caracteristice unei anume părţi din rîndurile tinerilor descrişi în film. Tentaţia acelui dicton "vivere pericolosamente" pare a fi ideea călăuzitoare a lumii în care personajul principal al lui Dan Piţa se simte ca un peşte-n apă.

Din păcate, intenţiile de a se ajunge la o poveste cumva similară unui model celebru precum "Romeo şi Julieta" eşuează chiar şi prin alegerea unui final deschis, care lasă loc sfîrşitului din mintea fiecărui spectator. Scenaristul filmului Radu F. Alexandru ar fi dorit să îşi aducă eroii la graniţa tragediei. Or, cred că regizorul Dan Piţa are dreptate, el construind personajul în datele mai clare ale unei personalităţi accentuate, cu devieri categorice de la normele comportamentului comun.

Dan Piţa se dovedeşte şi de această dată un prieten al actorilor, cărora le oferă prilejul de a spune mai mult dincolo de aparenţele replicilor. Puterea fără sens şi morală, perversitatea sau lipsa valorilor, radiografia fără retuş a unor tineri de tranziţie, debusolaţi şi amorali sunt cîteva dintre atributele unui univers uman deloc înfrumuseţat. Iar cîştigurile unui film ce-şi propune să fie o ecuaţie în care elementele posibil definitorii sunt Răul, Justiţiarul şi Victima rămîn consecvenţa stilului auctorial (în ciuda unei inutile reverenţe la opera lui Fellini), plasticitatea şi elocvenţa debusolării evocate.

Nu aş împărtăşi pe deplin pesimismul regizorului Dan Piţa, care consideră că a face film românesc înseamnă că trebuie "să fii nebun sau martir". Dar artiştii au dreptul la anumite exagerări. Dar altfel n-ar mai fi ce sunt.
Să sperăm că filmul va putea fi apreciat şi de selecţionerii festivalurilor internaţionale, care vor avea prilejul să vadă "o felie" de tranziţie românească, cu o gestaţie cam îndelungată, a cărei morală subînţeleasă lasă destulă libertate spectatorilor. Second Hand poate fi înţeles şi ca o pledoarie pentru normalitate, pentru echilibru, pentru valorile consacrate. Felicitări şi producătorilor pentru calitatea lansării. Dar credem că regizorul Dan Piţa poate face şi filme mai bune.