Personajul principal este Jean-Yves Ollivier, un om de afaceri francez care profită de statutul său social pentru a închega relaţiile diplomatice dintre Africa de Sud, Angola şi Mozambic, aflate într-un conflict a cărui gravitate se măsura în numărul mare de victime umane.
Însă ce inspiră un om să-şi ia responsabilitatea de a juca rolul celui care aduce pacea? În film, îl vedem pe Ollivier aranjând nişte cărţi de joc pe-o masă, în timp ce spune, mai mult către sine, că în cărţi, ca şi în viaţă, nu intri în joc cu ce vrei, ci doar cu ce ai. Poate că motivaţia cea mai mare pentru lupta sa diplomatică are drept sursă experienţa personală. Împreună cu familia, Ollivier a trebuit să părăsească ţara sa natală, Algeria, după ce aceasta şi-a câştigat independenţa în 1962. După 20 de ani, când ajunge în Africa de Sud, el empatizează cu victimele segregării rasiale în plină desfăşurare.
Aptitudinile sale diplomatice îi întăresc relaţiile cu marii pioni ai puterilor politice ale lumii. Dincolo de mărturia personajului principal, documentarul construieşte portretul lui Ollivier prin prisma votului de încredere pe care politicieni, miniştri, sau preşedinţi i-l acordă. Astfel, el ajunge să fie apreciat atât de vechiul regim rasist, cât şi de noul regim democratic.
Poate cel mai impresionant moment al filmului este eliberarea lui Nelson Mandela, ca efect al dezinhibării Africii de Sud pe plan internaţional şi consolidării relaţiilor diplomatice cu statele vecine.
În acest sens, documentarul regizat de Carlos Agulló şi Mandy Jacobson te încurajează să pleci cu speranţă din sala de cinema, cu o speranţă cultivată de realismul faptelor povestite şi de complotul pozitiv care reuşeşte să-şi atingă ţinta şi să legalizeze valorile democratice acolo unde şansele se câştigă cu dificultate.