Festivalul Internaţional de Film Transilvania, ediţia 2005, s-a încheiat. Au rămas în urmă un Cluj fericit, o echipă de organizare cu o inimă cît un Festival întreg, cinefili care visează deja la ediţia de anul viitor, invitaţi care au văzut o Românie altfel decît o cunoşteau sau se aşteptau, cu oameni frumoşi, deştepţi, zîmbitori, cu iubitori de filme şi petreceri, precum şi o Transilvanie fără monştri şi vampiri, într-un cuvînt, un colţ de Europă. Timp de 10 zile, TIFF-ul a făcut din Cluj cel mai interesant, cosmopolit, animat şi vesel oraş al ţării.
 Filme-eveniment, proiecţii speciale, invitaţi de marcă din lumea cinematografului. Toate acestea i-au "vrăjit" pe spectatorii TIFF 2005, care timp de mai bine de o săptămînă au luat cu asalt cele trei cinematografe din Cluj unde s-au desfăşurat proiecţiile, ca şi celelalte locuri alese pentru evenimentele conexe. Numai în perioada 27 mai-2 iunie, numărul de spectatori a fost de peste 17.500. La cele trei cinematografe în care s-au proiectat filmele din Festival s-au vîndut, în acelaşi interval, aproape 11.000 de bilete.
 Sosit la Cluj direct de la Cannes, filmul Moartea domnului Lăzărescu a avut o singură proiecţie, cîştigînd însă sufragiile atît ale publicului (voturile date de spectatori l-au arătat drept filmul preferat de aceştia), cît şi ale juriului, care l-a distins cu nu mai puţin de patru premii importante. Joi seară, cinematograful "Republica" s-a umplut pînă la refuz: peste 1.000 de spectatori au ţinut să nu lipsească de la eveniment, mai ales că au avut ocazia să vadă în carne şi oase şi echipa filmului. Regizorul Cristi Puiu, scenaristul Răzvan Rădulescu, producătorul Alexandru Munteanu şi actorii Ion Fiscuteanu, Luminiţa Gheorghiu, Monica Bîrlădeanu, Rodica Lazăr, Alina Berzunţeanu, Gabriel Spahiu au fost răsplătiţi cu minute în şir de aplauze. VIP-urile au spus şi ele "prezent" la întîlnirea cu filmul românesc. În sală s-au aflat Gheorghe Dinică împreună cu soţia sa, Dorel Vişan, Oana Pellea, Manuela Hărăbor, Dan Chişu şi alţi invitaţi "grei". Un amănunt de culoare pe care spectatorii l-au aflat chiar de la regizorul Cristi Puiu a fost acela că echipa s-a documentat foarte atent în domeniul medical, petrecînd mult timp alături de medici şi asistente.
 O menţiune specială pentru filmul documentar Visul ceh, cîştigător al voturilor publicului pînă la "nefericitul" eveniment al "morţii d-lui Lăzărescu": o satiră fascinantă a ideologiei consumismului contemporan, aşa cum numai cehii ştiu să facă (vîna Hasek, Capek, Hrabal, Menzel, Forman), care bate într-un fel cele două filme ale lui Michael Moore, neputînd fi suspectată de tezismul acestora! Din păcate, nu vine în Bucureşti, dar ar merita ca un distribuitor (sau o televiziune) să facă un efort să achiziţioneze filmul!
 Actriţa germană de origine română Alexandra Maria Lara, membră a juriului din acest an, i-a fermecat pe jurnalişti şi pe invitaţii din cadrul festivalului. Aflată pentru prima oară în Cluj, ea s-a declarat încîntată de oraş, de oameni şi de entuziasmul care "explodează" din festivalul de film. Pe scurt, dragoste la prima vedere între Cluj şi Alexandra Maria Lara.
 Annie Girardot, invitată de onoare la TIFF 2005, n-a avut timp să se plictisească încă din prima zi pe care a petrecut-o în România. Programul zilelor de festival a fost chiar foarte încărcat pentru marea actriţă franceză, în vîrstă de 74 de ani. După emoţiile prin care a trecut din cauza neplăcutului episod al rătăcirii bagajelor pe aeroportul din Frankfurt, Annie Girardot s-a relaxat în excursia de la mînăstirea Rîmeţi, de la Aiud. Maicile din lăcaşul sfînt i-au pregătit musafirei mîncare de post, făcută aşa cum ştiu românii mai bine. Actriţa a mîncat ciorbă de fasole, cartofi cu soia şi salată verde cu ridichi, iar la desert "tradiţionalele" negrese româneşti de post. Cel mai mult a apreciat însă pîinea de casă, făcută chiar de măicuţe, şi apa de la izvor. După masă, Annie a stat la soare pe terasă, remarcînd că peisajul de la poalele Apusenilor este absolut impresionant. Apoi actriţa a vizitat biserica veche din secolul 14 şi muzeul de icoane şi etnografie ale mînăstirii Rîmeţi. Seara, Annie a ajuns la cinematograful Republica, unde a împărţit preţ de mai bine de o jumătate de oră autografe pe fotografiile sale. Îmbrăcată cochet, în pantaloni negri şi într-un sacou galben, asortat cu broşa şi bijuteriile, Annie le-a zîmbit ziariştilor şi celor care au stat "la coadă" pentru a primi o "dedicaţie" din partea ei. La Gala de închidere a TIFF, invitata specială a Festivalului a primit Premiul pentru întreaga carieră, din mîna actriţei române Oana Pellea, vizibil emoţionată de semnificaţia momentului.
 Crema lumii filmului românesc – critici, actori, regizori, VIP-uri mondene – s-a strîns sîmbătă seară în sala Teatrului Naţional din Cluj, pe scenă urcînd figuri pe care spectatorii le-au putut revedea după ceva vreme: Manuela Hărăbor, Margareta Pîslaru, Oana Pellea, sau personalităţi ca dna Mona Muscă; primarul Clujului, Emil Boc, nu a lipsit, fiind prezent în loja de onoare. Valoroşi regizori români, ca Radu Gabrea şi Nae Caranfil, nu au putut lipsi de la eveniment. Cuplul Dorina Chiriac şi Florin Piersic jr a atras privirile tuturor, toată lumea considerîndu-l foarte reuşit, atît pe ecran, cît şi în afara lui.
 Petrecerea de închidere, din clubul Diesel, a strîns sute de persoane care au dansat şi băut, aglomeraţia fiind atît de mare încît era greu să mai bifezi toate figurile cunoscute, din ţară sau străinătate. Critici de film renumiţi pentru seriozitatea şi gravitatea afirmaţiilor profesionale puteau fi văzuţi într-o postură relaxată, dînd din mîini şi picioare, cot la cot cu puştoaicele cinefile. Regizorul american Todd Solondz făcea aceeaşi figură retrasă ca şi la conferinţa de presă, de extraterestru aterizat în plină Transilvanie, rezistînd cu greu "atacurilor" ţigănuşilor de pe străzi. În aceste ore, dacă făceai un tur prin centrul Clujului, puteai avea întîlniri neaşteptate, cum ar fi islandezul Dagur Kari grăbindu-se numai el ştie spre ce sau suedezul Lukas Moodysson cu aparatul de filmat pe umeri, înregistrînd cele mai interesante locaţii din oraş. Ce păcat că se întîmplă doar o dată pe an!