Trevor: Christian Bale
Stevie: Jennifer Jason Leigh
Marie: Aitana Sánchez-Gijón
Ivan: John Sharian
Miller: Michael Ironside
Jackson: Larry Gilliard
Jones: Reg E.Cathey
Doamna Shike: Anna Massey
Regia: Brad Anderson
Scenariu: Scoot Kosar
Producător: Julio Fernández
Producători executivi: Carlos Fernández, Antonia Nava
Imagine: Xavi Giménez
Line Producer: Teresa Gefaell
Creaţie: Alain Bainée
Sunet: Albert Manera
Montaj: Luis de la Madrid
Muzică: Roque Baños
Costume Designer: Patricia Monné
Machiaj: Alma Casal
Coafuri: Satur Merino
O producţie Spania-SUA
Durata: 102 minute
Limba: engleză
Sinopsis:
Maşinistul Trevor Reznik nu mai poate dormi. Nu e vorba de o insomnie obişnuită. Trevor nu a mai dormit de un an. Oboseala a dus la o deteriorare şocantă a fizicului şi a sănătăţii sale mentale. Suspicioşi din cauza felului în care arată, colegii de muncă ai lui Trevor se îndepărtează mai întâi de el şi apoi se întorc împotriva sa, atunci când e implicat într-un accident care-l va costa pe un nevinovat braţul. Trevor este învinuit de accident. Devenit o primejdie pentru sine şi pentru ceilalţi, trebuie să fie îndepărtat.
Ruşinea lui Trevor se transformă mai întâi în suspiciune, apoi paranoia, atunci când începe să simtă că restul colegilor conspiră la concedierea sa - sau chiar mai rău. Întâi găseşte mesaje stranii în apartamentul său. Apoi află că misteriosul coleg de muncă implicat în accident nu există.
Fac aceste mistere parte dintr-un complot menit să-l înnebunească pe Trevor? Sau e doar oboseala cea care îi întunecă raţiunea?
Hotărât să afle un răspuns, Trevor investighează întâmplările ciudate care i-au transformat viaţa într-un coşmar perpetuu. Cu cât află mai multe, cu atât mai puţine şi-ar dori să ştie.
Amănunte
Producătorii filmului susţin că Christian Bale a slăbit pentru rolul său de la 80 la 54 kilograme. Se pare că Bale a dorit să ajungă chiar la 45 kg în greutate, dar nu a fost lăsat, sănătatea sa putând fi pusă în pericol. Cura sa de slăbire, dacă se poate numi aşa, a fost compusă din doar o conservă de ton şi un măr pe zi. Scăderea în greutate cu aproximativ 26 kg este un record pentru orice actor de film. Ulterior, Christian şi-a recăpătat greutatea normală, după cum poate fi urmărit în cel mai recent rol al său, Batman Begins (2005).
Proprietara apartamentului lui Trevor se numeşte doamna Shrike. E o trimitere la nuvela semnată de Nathanael West, Miss Lonelyhearts, în care personajul principal se află într-o dilemă spirituală, opunându-se editorului său malefic, Shrike.
În timp ce Trevor merge în parcul de distracţii pe Autostrada 666, pe unul dintre indicatoare se poate citi Crimă şi pedeapsă, numele romanului lui Dostoievski despre un om vinovat care încearcă să-şi demonstreze nevinovăţia. Acest lucru asigură conexiunea cu ceea ce citeşte Trevor, Idiotul, descrierea lui Dostoievski a unui om nevinovat, atras în păienjenişul corupţiei.
De-a lungul filmului apar multe referinţe la termenul sinistru, atât în sensul modern (malefic) cât şi în cel antic (de stânga/ghinion): atât Miller cât şi Ivan au distruse mâinile stângi; Ivan se află în partea stângă a fotografiei; bucătăria lui Marie este "ultima uşă la stânga"; vânătaia de pe faţa lui Stevie e pe partea stângă; spânzurătoarea de pe bilet progresează tot către stânga; leşia sau clorul se află mereu în partea stângă a chiuvetelor folosite; Trevor întâlneşte în film de 3 ori câte o răscruce: în canalizare, pe Autostrada 666 şi atunci când conduce către aeroport, (Aeroport - Centru) - partea stângă (sinistră) este întotdeauna mai întunecată şi mai periculoasă, şi de fiecare dată Trevor o alege.
În metrou, se poate observa un poster cu filmul Rottweiler (2004), o altă producţie Filmax Group - Julio Fernández.
Regia
BRAD ANDERSON
Brad Anderson a studiat film etnografic la Bowdoin College şi producţie de film la Londra. Primul său lungmetraj, The Darien Gap, a fost prezentat în competiţie la Festivalul Sundance, în 1996. În 1997, el a fost inclus de către revista Variety pe lista "Zece noi regizori independenţi de urmărit."
Următorul său efort, Next Stop Wonderland, cu Hope Davis a fost cumpărat de Miramax la Sundance, în 1998. A câştigat Marele Premiu şi Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Deauville, cât şi Premiul de Excelenţă în Cinema conferit de către National Board of Review.
În 2001, două dintre filmele sale au ajuns pe ecrane şi au primit laudele reunite ale criticii: Happy Accidents, pentru IFC, cu Marisa Tomei şi Vincent D'Onofrio; şi cel mai recent film al său, thriller-ul horror Session 9, unde a fost regizor şi co-scenarist, pentru USA Films. Printre actori: Josh Lucas, David Caruso şi Peter Mullan.
Momentan pregăteşte următorul său proiect, Lucid, pentru Warner Brothers.
Însemnările regizorului
Maşinistul este un thriller întunecat şi instabil. Este povestea unui om care fuge de propria conştiinţă încărcată care efectiv îl consumă de viu, nesigur, chiar neştiutor, în cea ce priveşte crima pe care a comis-o. Modelele literare sunt ficţiunea clasică à la Kafka şi Dostoievski. Reperele filmice sunt Hitchcock, Polanski şi Lynch. Cu alte cuvinte, este o poveste plină de paranoia copleşitoare şi presimţiri rele.
Imaginea filmului a fost inspirată de expresionismul auster al filmelor horror timpurii - cum ar fi The Cabinet Of Dr Caligari, Nosferatu, şi Vampyr şi filmele întunecate produse de Val Lewton printre care I Walked With A Zombie şi The Seventh Victim. Sperăm să fi creat un "coşmar subtil " cu acest film, un coşmar care îşi trage suspansul dramatic şi horror-ul din situaţiile de zi cu zi.
Scenariul
SCOTT KOSAR
Maşinistul a fost al doilea scenariu pe care l-am scris pe când mergeam la Programul Post-universitar de Scenaristică la U.C.L.A. Ideea era să îl folosesc pe post de carte de vizită în scopul de a-mi găsi un agent. N-a fost conceput ca o super-producţie de vară. Mai degrabă ca o confesiune.
La atelierele de scenaristică, studenţii obişnuiesc, deseori, să îşi "arunce" ideile în faţa clasei înainte să le pună pe hârtie. Opţiunea mea în privinţa Maşinistului a fost simplă, chiar absurdă: "E vorba despre un maşinist care moare de insomnie." Nu puteam spune mai mult despre poveste în acel moment pentru că nu ştiam nici eu mai multe. Aveam în cap imaginea unei tip nedormit şi super-singuratic prins în propriul său iad. Ideea mi-a venit într-o noapte târziu în drum spre casă de la staţia de autobuz. La mine în cartier există un loc care întotdeauna mi-a părut părăsit, într-un fel poetic - un parc industrial înconjurat de şine de tren. Trecând pe lângă un atelier, m-am oprit puţin să mă uit înăuntru la muncitorii fără nume care munceau ca nişte extensii ale maşinilor lor. M-am întrebat ce fel de poveşti personale ascund în spatele echipamentul de protecţie şi salopetele unsuroase. Oare maşiniştii au crize existenţiale?
Mama mea a murit cu un an înainte ca eu să fi scris scenariul. Într-un fel, scenariul a fost scris ca un mijloc de a administra durerea şi singurătatea pe care le simţeam atunci. Voiam să scriu ceva din rărunchi. Hal Ackerman, Richard Walter şi Tim Albaugh de la U.C.L.A. m-au învăţat cum să fac aşa ceva.
Scenariul are multe influenţe. Întotdeauna mi-am dorit să scriu filme ca The Tenant / Chiriaşul al lui Polanski sau The American Friend al lui Wenders. Acele filme îmi vorbeau ca suflete pereche. Opera lui Dostoievski a fost o altă influenţă puternică. Aceste creaţii îmi păreau strămoşii tematici ai poveştii pe care vroiam să o creez. Din punct de vedere stilistic, am văzut Maşinistul ca pe "ultimul film făcut de Hitchcock."
După ce am văzut filmul Session 9, am ştiut că regizorul Brad Anderson era persoana potrivită. Când ne-am întâlnit prima dată, am aflat că avem aceleaşi influenţe literare şi cinematografice. Totuşi, până n-am ajuns la Barcelona să văd producţia nu am realizat cât de perfect era pentru material. Scenariul era o ciudăţenie, produsul unei viziuni personale sumbre. Spre încântarea mea, Brad şi-a însuşit viziunea, revelând idei noi la care nici nu visasem.
Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Christian Bale. În scenariu, personajul Trevor se topeşte treptat din cauza insomniei. Pierde în greutate pe zi ce trece până când ajunge la incredibila greutate de nici 45 de kilograme. Mi-am închipuit că, cu ajutorul efectelor speciale computerizate sau a hainelor largi, se va sugera pierderea imensă în greutate a lui Trevor. În schimb, Christian Bale s-a înfometat luni întregi, asumându-şi mari riscuri personale, pentru a capta cum trebuie viaţa îngrozitoare a lui Trevor. Devotamentul său pentru acest film a fost la fel de uimitor ca şi prestaţia sa.
De fapt şi ceilalţi actori au fost pasionaţi de munca lor. Jennifer Jason Leigh joacă rolul puţin măgulitor Stevie, cu un amestec uimitor de putere brută şi vulnerabilitate; John Sharian imprimă o ameninţare perfidă rolului Ivan; Aitana Sanchez-Gijon împrumută graţie şi subtilitate misteriosului rol Marie - toţi sub ochiul inventiv al eroului meu, Anderson.
Pentru mine, Maşinistul a fost o clinică în procesul de colaborare care este realizarea filmului. Fiecare persoană implicată, de la producător la sunetist, şi-au adus contribuţia la acest film (iar contribuţia lui Christian a fost de peste 28 de kilograme!). Rezultatul devotamentului lor este un film cu adevărat inspirat.
Actorii
Christian Bale
Ediţia aniversară de 10 ani a revistei Entertainment Weekly l-a numit pe Christian Bale ca fiind una dintre Cele mai puternice 8 figuri cult ale deceniului trecut, citând statutul său incredibil şi legendar de figură cult pe care îl are pe Internet. Entertainment Weekly îl numeşte pe Bale una dintre "cele mai creative persoane din entertainment" după rolul său magistral de carierist psihopat şi ucigaş în serie din American Psycho (2000). Şi revista Premiere îl numeşte ca fiind unul dintre Cei mai doriţi bărbaţi sub 30 de ani. Christian Bale şi-a asigurat un imens public internaţional din momentul în care i-a uimit pe critici cu prestaţia sa devastatoare în filmul lui Steven Spielberg despre Al Doilea Război Mondial, Imperiul Soarelui (1987). Bale a primit o distincţie specială pentru cea mai bună performanţă a unui actor tânăr din partea National Board of Review.
În deceniul care a urmat, galezul Bale a apărut în Shakespeare, drame şi comedii demonstrându-şi o versatilitate, o profunzime şi un repertoriu care l-au făcut unul dintre actorii cei mai iubiţi de critici din zilele noastre şi unul dintre cei mai cunoscuţi actori pe Internet.
Jennifer Jason Leigh
(actriţă/regizoare/producător)
Jennifer Jason Leigh (actriţă/regizoare/producător) este cunoscută ca fiind una dintre cele mai îndrăzneţe actriţe ale generaţiei ei. Cu o gamă largă de roluri incredibile, ea
s-a dovedit o maestră a celor mai disparate roluri. Afundându-se fizic şi psihic în rolurile pe care le alege, ea continuă să se afirme ca fiind o actriţă de o intensitate şi capacitate excepţionale. În 2001, Leigh a debutat ca regizoare cu The Aniversary Party / Petrecerea, pentru care a primit o distincţie pentru excelenţă in cinematografie din partea National Board of Review, şi a fost nominalizată pentru două Independent Spirit Awards: Debut în lungmetraj şi Debut în scenariu.
Premii:
1990: Cercul criticilor de film din New York: Cea mai bună actriţă într-un rol secundar, Miami Blues şi Last Exit to Brooklyn
1990: Societatea criticilor de film din Boston: Cea mai bună actriţă într-un rol secundar, Miami Blues şi Last Exit to Brooklyn
1993: MTV Movie Award: Cea mai bună actriţă într-un rol negativ, Single White Female / Colega de cameră
1994: Societatea naţională a criticilor de film: Cea mai bună actriţă, Mrs. Parker and the Vicious Circle
1994: Asociaţia criticilor de film din Chicago: Cea mai bună actriţă, Mrs. Parker and the Vicious Circle
1995: Festivalul de Film de la Montreal: cea mai bună actriţă, Georgia
1995: Criticii de film din New York: cea mai bună actriţă, Georgia
2001: Festivalul Internaţional de Film de la Tokyo: cea mai bună actriţă, The King is Alive
Aitana Sánchez Gijón
Renumită pentru rolurile comice jucate în Spania, actriţa Aitana Sanchez-Gijon este cunoscută în S.U.A. pentru portretul dramatic al unei fiice de viticultor, însărcinată şi abandonată, ajutată de un comis-voiajor jucat de Keanu Reeves în A Walk in the Clouds / Atât de aproape de cer (1995). În cariera sa de actriţă, ea a intercalat teatrul cu cele mai diverse roluri de film. Sanchez-Gijon şi-a construit o carieră de star internaţional, în filme cum ar fi Boca a Boca al lui Manuel Gomez Pereira (1996), şi The Chambermaid on the Titanic al lui Bigas Luna (1997). În 1999, Aitana a primit Scoica de Argint la Festivalul de la San Sebastian pentru prestaţia sa din filmul Volaverunt / Capricii al lui Bigas Luna. În acelaşi an, Aitana a fost numită Preşedinta Academiei Spaniole de Film.