De groază - The Machinist

The Machinist / Maşinistul (regia: Brad Anderson) este un film de groază: e suficient să te uiţi la corpul lui Christian Bale ca să te îngrozeşti - actorul a slăbit 30 de kg pentru rol! Dar este cel mai deştept film de groază văzut vreodată.

Nu e neapărat un compliment, ştiut fiind că filmele de groază nu dau pe-afară de inteligenţă, ba dimpotrivă: cu cît mai tembele ("bau-bau", "ah", "trosc-pleosc", "vai"...), cu-atît mai bune. Cu cît mai bune, cu-atît mai iute devin parodii. Dar nu cred că cineva ar fi atît de dement să facă o parodie după Maşinistul; după Fight club (cu care are ceva în comun), da, pentru că Fight Club e deja un "film cult". Maşinistul nu este (încă), şi nu cred c-o să devină. Pentru că, deşi pe-aceeaşi felie, e mai rafinat & mai inteligent decît "Fight Club" - care-şi purta trucul final ca pe-un trofeu...

La Maşinistul nu e obligatoriu să savurezi finalul: unii îl vor fi văzut venind de la o poştă. Interesant e drumul pînă la el. Interesante sînt detaliile existenţei lui Trevor Reznik - muncitorul ieşit parcă de la Auschwitz care n-a mai dormit de un an. Anderson face aici cinema, nu "film de gen". Bagă atmosferă (imaginea: Xavi Gimenez) cît să iasă din pereţi - ca mîinile acelea care ieşeau din pereţi în Repulsie al lui Polanski (1965), alt film cu care Maşinistul are ceva în comun... Dar nu la modul ăla ghiolban & indigest M. Night Shyamalan, în care singurul lucru ce rămîne dintr-un film (al său) e atmosfera, iar aia e-aceeaşi, în toate filmele sale.

Ce face atît de bun un film ca Maşinistul? Cred că este, mai ales, senzaţia că nu vrea să-ţi bage degetele-n ochi. OK, Bale e genial, iar povestea e tare. Dar Anderson nu pare s-o ia prea în serios. Pur şi simplu, face un divertisment dement şi curat care te sperie. Şi o face cu stil.