Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Machinist

Shadow of the thin man - The machinist


Apropo TV, iunie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Christian Bale a slăbit zeci de kilograme pentru a juca rolul insomniacului Trevor Reznik (şi nu Trent Reznor!) în mult-comentatul The Machinist/El Maquinista, filmat anul trecut la Barcelona. Aspectul rezultat (un deţinut la Auschwitz în zilele lui proaste) i-a făcut pe unii să-l privească cu admiraţie, pe alţii cu teamă, iar pe Bob De Niro, probabil, cu furie. Bun, am bifat elementul tabloid, acum putem vorbi liniştiţi despre film.

Maşinistul e ultimul (şi aş îndrăzni să sper cel de pe urmă) dintr-o serie de filme extrem de la modă de ceva vreme încoace. Coşmar (sub)urban, memorie (dez)afectată, erou hăituit de demoni mai mult sau mai puţin personali, indicii mai mult sau mai puţin postmoderniste, revelaţie finală mai mult sau mai puţin surprinzătoare, imagine stilizată până la refuz, ambiguitate până la absurd, paranoia până la demenţă... întrezăriţi portretul robot, nu-i aşa? Regizorul Brad Anderson, debutat în TV, şcolit în comedie şi apoi convertit la horror (intelectual, ce-i drept) respectă schema cu sfinţenie, chit că mai pigmentează întregul cu trimiteri mai mult (Kafka, Dostoievsky) sau mai puţin (Bunuel) evidente şi se achită de job cu eleganţă, fără ostentaţie dar şi fără sclipire. Cam tot greul cade pe umerii cadavrului ambulant Bale (nu, nu-i o poantă ieftină), a cărui gamă de expresii groteşti, cauzate fie de sângele care curge din frigider, fie de mortul care dispare din covor, fie de (!) acordurile Bernard Herrman-eşti semnate Roque Banos, devine, din pricina repetiţiei, aproape comică. În fapt, în ciuda tensiunii apăsate, nu o dată ai senzaţia că vezi o comedie (foarte) neagră - ca atare, singura secvenţă cu adevărat formidabilă (tunelul groazei) pare scoasă din (alt) context.

Până la urmă, din seria de filme mai sus-pomenite (le ştiţi), cu care Maşinistul împarte mai mult decât şi-ar dori, numai două au cu adevărat relevanţă - Twelve Monkeys şi ungurescul Kontroll. Filmul lui Brad Anderson dezamăgeşte datorită senzaţiei de deja-vu şi finalului previzibil, două hibe pe care Terry Gilliam şi Nimrod Antal au ştiut să le transforme, cu şiretenie, în atuuri.



 Toate articolele despre Machinist


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Andrei Creţulescu


Alte articole

 De groază - The Machinist, Alex. Leo Şerban
 The machinist - un excelent policier psihologic, Iulia Blaga
 Cum te poţi trezi dintr-un coşmar... dacă nu dormi? - The Machinist, Distribuitor Transilvania Film


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer