Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Le meraviglie

Le meraviglie / The Wonders la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, 2014


Film Menu, mai 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cel de-al doilea film al cineastei de origine italiană Alice Rohrwacher, Le meraviglie pare iniţial un tribut adus neorealismului italian al anilor '40 - '50, fiind plasat în contextul clasei de jos a societăţii, în sânul familiei unui crescător de albine, având o protagonistă adolescentă pe nume Gelsomina (numele personajului interpretat de Giulietta Masina în La strada, al lui Federico Fellini) şi incluzând în primele minute o scenă ce pare să adapteze la contemporaneitate celebra călătorie nocturnă prin Roma, încheiată în fântâna di Trevi, a Anitei Ekberg şi a lui Marcello Mastroianni în La dolce vita, al aceluiaşi Fellini. Mai mult decât atât, secvenţa respectivă, în care Monica Bellucci e prezentatoarea unei emisiuni-concurs dedicată "minunilor" tradiţionale ale satului italian şi filmează un material promoţional languros într-o cascadă pitorească, invitându-i pe localnici să se înscrie la selecţie pentru a participa la show, pare că va deschide naraţiunea înspre o pistă similară cu cea din Bellissima, al lui Luchino Visconti, unde Anna Magnani încerca să trăiască glamour-ul burghez al vedetelor de cinema prin intermediul fiicei ei, alături de care participa la diverse preselecţii, în speranţa că o va vedea actriţă.

Rohrwacher, după ce schiţează toate aceste referinţe, rămâne însă la o construcţie secvenţială a naraţiunii, insistând asupra momentelor disparate ale existenţei familiei Gelsominei, introducând gaguri, sau scurte scene înduioşătoare, cu micuţele surori în timpul jocurilor lor inocente, sau, din contră, agasante, prin agresivitatea constantă şi gratuită a tatălui, un exploatator şi un tiran în toată regula, care pe tot parcursul filmului nu e prezentat decât în această ipostază de barbar lipsit de orice fel de duioşie. De altfel, realizatoarea are tendinţa de a se raporta unilateral la personajele sale, în tuşe foarte groase, împărţindu-le în categorii distincte, care servesc transmiterii unor idei despre copilărie la fel de lipsite de nuanţe: acestea sunt fie pozitive, precum cele patru fetiţe, fie negative, precum tatăl, reprezentanţii emisiunii tv, sau cea a statului care îl aduce în sânul familiei pe Martin - un băiat proaspăt ieşit de la şcoala de corecţie -, fie sunt insuficient construite pentru a deveni certă apartenenţa lor la una dintre categorii, precum mama fetelor şi Martin. Aceste două ultime personaje au, totuşi, o funcţie simbolică delimitată clar, pentru că ar trebui să confere complexitate discursului. Mama, care în repetate rânduri ameninţă că va părăsi familia, nemaisuportându-şi soţul, doar pentru a reveni tot de atâtea ori asupra deciziei, ar fi trebuit să constituie partea necaricaturizată a laturii realiste a filmului, la fel cum Martin, a cărui prezenţă în sânul familiei rămâne misterioasă până în momentul la fel de surprinzătoarei sale dispariţii, ar fi putut fi elementul graţios al laturii magice a lumii văzute prin ochii Gelsominei. Personajele şi situaţiile prin care trec ele sunt, însă, atât de schematice, iar intenţiile manipulative ale lui Rohrwacher atât de la vedere, încât "fabulosul" la care trimite titlul filmului pare o cârpeală realizată cu cele mai facile instrumente, deoarece un copil - mai ales unul prezentat în întreaga sa puritate - abuzat fizic şi verbal va atrage fără greş un anumit tip de reacţie ostilă din partea privitorului, la fel cum acelaşi copil surprins în momente drăgălaşe va provoca întotdeauna aceleaşi emoţii suave. Realizatoarea italiană nu doar că nu ocoleşte locurile comune de acest fel, sau caricatura, ci pare să le îmbrăţişeze cu un soi de candoare care frizează kitschul. De aceea, universul dur, dar plin de momente aşa-zis magice, în care trăieşte Gelsomina, seamănă uneori cu stupizenia emisiunii de televiziune a Monicăi Bellucci.

Le meraviglie
Italia, Elveţia, Germania 2014
regie, scenariu: Alice Rohrwacher
imagine: Helene Louvart
cu: Alexandra Lungu, Alba Rohrwacher, Monica Bellucci.
Film prezentat în cadrul Competiţiei Oficiale a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, 2014.



 Toate articolele despre Le meraviglie
 Toate articolele despre Festivalul de film Cannes, 2014


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Andrei Rus


Alte articole

 Le meraviglie, câştigător al Grand Prix la Cannes, deschide Anonimul, 2014, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer